Sari la conținut

Constantin Coandă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Coandă
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Craiova, Țara Românească[2] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiMihalache Coandă și Theodora Theodoris
Frați și suroriIon Coandă Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAïda Danet
Copii7 copii: Constantin, Henri, Pierre, Jean, Jeanne, Michel, Marie
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician
ofițer militar
matematician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3]
limba franceză Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Apărare Carol I
École polytechnique
Școala de Aplicație a Artileriei[*]​  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral[2]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Român de Independență
Al Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul național „Steaua României” ()
Ordinul Coroana României ()
Crucea Trecerea Dunării ()
Ordinul Virtutea Militară ()
Medalia Victoriei (România)
Ordinul „Sfântul Stanislas"[*]​ ()
Medalia Apărătorii Independenței ()
Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 ()
Ordinul Franz Joseph  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Secretar general al Ministerului Apărării
În funcție
1902 – 1904
Președinte al consiliului de miniștri
În funcție
24 octombrie 1918 – 28 noiembrie 1918
Precedat deAlexandru Marghiloman
Succedat deIon I.C. Brătianu
Ministru de Externe al României
În funcție
24 octombrie 1918 – 28 noiembrie 1918
Precedat deConstantin C. Arion
Succedat deIon I.C. Brătianu
Președintele Senatului României
În funcție
22 iunie 1920 – 22 ianuarie 1922
Precedat dePaul Bujor
Succedat deMihail Pherekyde
Ministrul Industriei și Comerțului
În funcție
20/30 martie 1926 – 14 iulie 1926
Președintele Senatului României
În funcție
8 iulie 1926 – 4/5 iunie 1927
Precedat deConstantin I. Nicolaescu
Succedat deConstantin I. Nicolaescu
Partid politicPartidul Poporului (–) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin Coandă (n. 4 martie 1857, Craiova – d. 30 septembrie 1932, București) a fost un general român, fost profesor de matematici la Școala națională de poduri și șosele din București și, pentru o scurtă perioadă (24 octombrie - 29 noiembrie 1918), cel de-al 26-lea președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de externe al României.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Constantin s-a născut la data de 4 martie 1857, la Craiova, plasa Ocolu, districtul Doj, fiu al lui Mihalache Coandă și al Theodorei Coandă (născută Theodoris).[4] Theodora era fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre, spre Calafat. Constantin a fost cel mai mare dintre copiii familiei, fiind urmat de Ion, viitor amiral, precum și de Petre, Zoe, Alina și Aneta.[5]

Războiul de Independență și cariera timpurie

[modificare | modificare sursă]

La vârsta de 15 ani a fost admis la Școala de Infanterie și Cavalerie, pe locurile rezervate fiilor de militari. A terminat studiile în aprilie 1877 și a fost repartizat la Regimentul 1 Artilerie. Debutul său în cariera militară a coincis cu Războiul de Independență al României, la care a participat ca ofițer de artilerie. A luptat în sectorul Vidin și în operațiunile desfășurate de armata română la sud de Dunăre. În timpul campaniei a fost rănit, însă după recuperare a revenit la unitatea sa și a participat la acțiunile militare din jurul Griviței.[4]

După război și-a continuat pregătirea militară și tehnică, fiind avansat succesiv la gradele de locotenent în iunie 1880 și căpitan în aprilie 1883. În 1884 a absolvit Școala Specială de Ofițeri de Artilerie, după care a fost trimis în Franța pentru studii de perfecționare. A urmat cursurile Școlii Politehnice din Paris și ale Școlii de Aplicații pentru Artilerie și Geniu de la Fontainebleau.[6]

Între 1887 și 1890 a reprezentat armata română în cadrul legațiilor de la Viena, Paris și Bruxelles, iar în 1899 a reprezentat România la Conferința de Pace de la Haga.[7] Revenit în țară, a fost încadrat la Statul Major Regal, unde a servit mai întâi ca ofițer de ordonanță, iar apoi ca aghiotant al principelui moștenitor Ferdinand. În anul 1896 a fost înaintat la gradul de colonel și a primit comanda Regimentului 2 Artilerie Cetate.[6]

A activat în cadrul Marelui Stat Major, a fost secretar general al Ministerului de Război și a deținut funcția de inspector general al artileriei. În această perioadă a intrat în corpul generalilor și a exercitat, pentru intervale scurte, comanda Corpului 5 Armată și a garnizoanei Bucureștiului. În anul 1911 a fost avansat la gradul de general de divizie.[8]

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a participat la operațiunile militare împotriva Bulgariei și la negocierile care au precedat încheierea Păcii de la București.[8]

Constantin Coandă în 1913 sau 1914.

Primul Război Mondial și Stavka rusă

[modificare | modificare sursă]

La intrarea României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, Coandă a fost trimis ca reprezentant al României la Stavka, Marele Cartier General al armatei ruse,[9][10][11] între 21 august 1916 și 27 februarie 1918.[4] În această calitate, el a prezentat în septembrie cererea guvernului român privind trimiterea a 100.000 de soldați ruși pentru apărarea Dobrogei, la gurile Dunării, regiune disputată cu Bulgaria. Solicitarea a fost respinsă, România primind doar jumătate din efectivele cerute și cu întârziere, fapt care l-a determinat pe Coandă să își informeze guvernul asupra neîncrederii sale în ajutorul rusesc.[12] Tot el a transmis recomandarea comandamentului rus de a retrage trupe din ofensiva română din Transilvania și de a le deplasa în sudul țării pentru a face față ofensivei bulgare. Această recomandare, considerată ulterior o eroare strategică,[9] a întărit tendințele deja existente în cadrul guvernului și a contribuit la sporirea riscului unei înfrângeri.

Coandă a susținut ulterior evacuarea Transilvaniei pentru a economisi forțe militare,[13] însă sfatul său nu a fost urmat de Consiliul de Miniștri, care s-a limitat la transferarea unor unități către sud, încercând în același timp să mențină teritoriile ocupate din Transilvania, cu prețul opririi înaintării armatei române.

În cele din urmă, Marele Cartier General rus a trimis întăririle solicitate încă de la început de autoritățile române. Comandanții ruși de la nivelurile inferioare au întârziat însă acordarea ajutorului, ceea ce a amplificat proporțiile înfrângerii române și a obligat Rusia să trimită aproximativ un milion de soldați pentru menținerea frontului. Coandă a repetat în numeroase rânduri cererile românești de sprijin militar, ajungând să își atragă antipatia șefului Statului Major rus, generalul Mihail Alekseev.[14]

Revoluția Rusă și ocuparea Basarabiei

[modificare | modificare sursă]

După izbucnirea Revoluției din Februarie în Rusia și înlăturarea țarului, urmată mai târziu de lovitura de stat bolșevică din noiembrie, Coandă a devenit reprezentantul României în Ucraina. El a purtat negocieri cu bolșevicii care, în iarna anului 1918, asediau Kievul și cereau retragerea trupelor române din Basarabia, ocupată de acestea. Negocierile conduse de Coandă nu au avut succes, deși un diplomat canadian a reușit ulterior să obțină un acord între părți, acord care a fost însă ignorat de autoritățile române.[15]

Guvernul Constantin Coandă

[modificare | modificare sursă]

După prăbușirea frontului macedonean și iminenta înfrângere a Puterilor Centrale în toamna anului 1918, guvernul condus de Alexandru Marghiloman, considerat favorabil acestora, trebuia înlocuit pentru a obține bunăvoința statelor victorioase ale Antantei. În acest scop, regele i-a încredințat lui Constantin Coandă formarea unui nou guvern.[10] Acest cabinet, de scurtă durată, înainte de revenirea la conducerea executivului a obișnuitului prim-ministru liberal Ion I. C. Brătianu, a fost responsabil de acceptarea cererii de ajutor militar formulate de Consiliul Național Român Central, recent constituit de liderii politici români din Transilvania, pentru „neutralizarea bolșevismului”.[16] În același timp, guvernul a primit solicitările Franței privind o mobilizare rapidă pentru a bloca retragerea armatelor Puterilor Centrale din Balcani și pentru a asigura grosul trupelor de ocupație din Transilvania, măsuri puse în aplicare în timpul guvernului succesor, într-un ritm mai lent decât cel dorit de Antantă.[16]

La sfârșitul lunii noiembrie 1919, Coandă a participat la semnarea Tratatului de la Neuilly-sur-Seine cu Bulgaria. La 9 decembrie 1919, a semnat în numele României Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria, pe care guvernele anterioare refuzaseră să îl ratifice din cauza divergențelor cu marile puteri aliate.[17]

După război, a fost președinte al Senatului României și membru al Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. La 8 decembrie 1920, în atentatul cu bombă din Senatul României, organizat de un grup terorist de extremă stângă condus de Max Goldstein, Coandă, aflat în funcția de președinte al Senatului, a fost grav rănit.[18] În urma atacului au murit ministrul justiției Dimitrie Greceanu și doi senatori, iar evenimentul a contribuit ulterior la interzicerea Partidului Comunist din România.

Familia

[modificare | modificare sursă]
Constantin și soția sa, Aïda.

Constantin s-a căsătorit la data de 3 iulie 1883 la Paris cu Aïda Emilie Marie „Ida" Danet (n. 6 martie 1863, Paris – d. 1944, București),[19] de origine franceză, fiica medicului Gustave Adolphe Danet din Bretania, medic de familie al lui Napoleon al III-lea. Cuplul a avut șapte copii:[20]

  • Constantin Coandă (1884 – cca. 1896)
  • Henri Marie Coandă (1886 – 1972)
  • Pierre „Pétré" Coandă (1888 – 1929)
  • Jean Marie Michel Coandă (1891 – 1892)
  • Jeanne „Nina" Marie Aïda Coandă (1892 – 1977)
  • Michel Coandă (1896 – 1898)
  • Marie Aïda Coandă (?)

Constantin Coandă a murit la data de 30 septembrie 1932, la București, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[21]

Funcții militare

[modificare | modificare sursă]

Alte funcții

[modificare | modificare sursă]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • Curs de Artilerie - (1884-1885)
  • Projectile și Focoase - (1884).

Distincții

[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Cavaler (26 mai 1890) și „Coroana României” în grad de Ofițer (10 mai 1895).[22]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „sub numele: Constantin Coandă”. Accesat în .
  2. 1 2 3 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  3. ↑ „Constantin Coandă” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  4. 1 2 3 Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 35.
  5. ↑ AGERPRES. „GENERALUL CONSTANTIN COANDA, PRIMUL MINISTRU AL ROMANIEI LA MOMENTUL MARII UNIRI DE LA 1918”. www.agerpres.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. 1 2 Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 36.
  7. ↑ Eyffinger, Arthur (). „The 1899 Hague Peace Conference.”. The parliament of man, the federation of the world. Kluwer. p. 175. ISBN 9041111921.
  8. 1 2 Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 37.
  9. 1 2 Torrey, 1998, p. 160.
  10. 1 2 Hitchins, 2007, p. 278.
  11. ↑ Ionescu (2018, Bătăliile...), p. 14.
  12. ↑ Torrey, 1998, p. 161.
  13. ↑ Torrey, 1998, p. 163.
  14. ↑ Torrey, 1998, p. 242.
  15. ↑ Torrey, 1998, p. 324.
  16. 1 2 Torrey, 1998, p. 367.
  17. ↑ Hitchins, 2007, pp. 288-289.
  18. ↑ „Episodul 5. Bomba la Senat”. Bucureşti - Strict secret. Accesat în .
  19. ↑ Toma Roman Jr. „Henri Coandă, sub „efectul Ceaușescu"”. www.marketwatch.ro. Accesat în .
  20. ↑ „Constantin COANDA”. gw.geneanet.org. Accesat în .
  21. ↑ Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 96
  22. ↑ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 46

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Generalul Coandă: cuvântări la moartea sa. . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Popa, Vasile; Cerăceanu, Ion (). Misiunea generalului Coandă la Stavka, 1916-1917. București: Editura Militară. 
  • Popa, Vasile; Cerăceanu, Ion; Manea, Vasilica (). Misiunea generalului Coandă la Kiev: 1917 - 1918. București: Editura Militară. ISBN 978-973-32-0889-1. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Constantin C. Arion		 Ministrul Afacerilor Externe
24 octombrie – 28 noiembrie 1918		 Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Alexandru Marghiloman		 Prim-ministrul României
24 octombrie – 29 noiembrie 1918		 Succesor:
Ion I. C. Brătianu



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Constantin_Coandă&oldid=17831027