Lupta de la Spătărești (1918)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lupta de la Spătărești
1918
Informații generale
Perioadă14/27 ianuarie-15/28 ianuarie 1918
LocSpătărești
RezultatDezarmarea trupelor ruse
Beligeranți
Regatul României Imperiul Rus
Conducători
General Constantin Scărișoreanu General Vasili Egorovici Flug[1]:p. 181

Lupta de la Spătărești s-a desfășurat în perioada 14/27 ianuarie-15/28 ianuarie 1918, fiind o continuare a Luptei de la Pașcani și a avut ca rezultat dezarmarea trupelor ruse aflate în retragere, din flancul nordic al Frontului român. În luptă au fost angajate forțele Regimentului 2 Grăniceri române și rămășițe ale unităților Corpului 2 Armată rus.

Contextul operativ strategic[modificare | modificare sursă]

Dezagregarea armatei ruse după Revoluția din Octombrie 1917 a determinat părăsirea Frontului român de aproape totalitatea marilor unități ale fostei armate țariste, care au început o mișcare dezorganizată de întoarcere pe teritoriul rusesc.

„Toate drumurile Moldovei erau acum pline de cete de soldați, fugari de pe front, frânturi de unități fără șefi, sau cu șefi aleși dintre ofițeri inferiori ori dintre soldați, ducând cu ei arme, tunuri, cai, vehicule și fondurile statului. Unii luau cu asalt trenurile, grămădindu-se unii peste alții pe acoperișurile vagoanelor, pe scări, pe tampoane, devastând gările si vagoanele, amenințând cu armele pe mașiniști și pe funcționari. Alții mergeau în coloane mai mari sau mai mici pe șosele, dedându-se la tot felul de neorânduieli și excese, și vânzând în alte sate produsul prădăciunilor făcute aiurea. Pentru a-și ușura drumul și a câștiga bani, începură să vândă mai pe nimic efectele militare, arme, cai și chiar tunurile! Moldova cunoscu astfel o nouă calamitate, aceea a retragerii unei armate dezorganizate.” [2]:p. 204

În fața acestei situații, Marele Cartier General român a dispus o serie de măsuri care vizau: ocuparea sectoarelor de front părăsite de trupele ruse de către trupe române, împărțirea teritoriului Moldovei în zone militare aflate în responsabilitatea unor mari unități române și instituirea unor puncte de control și îndrumarea a circulației, pentru dezarmarea trupelor ruse și asigurarea deplasării acestora către graniță, în mod organizat.[3]:p. 366[2]:p. 204

Forțe participante[modificare | modificare sursă]

Forțe române[modificare | modificare sursă]

Forțele române au fost reprezentate în principal de trupele Regimentului 2 Grăniceri și subunități din Regimentul 16 Infanterie și Regimentul 25 Artilerie.[3]:p. 366

Forțe ruse[modificare | modificare sursă]

Forțele ruse erau reprezentate de unități ale Corpului 2 Armată (Diviziile 26 și 84 Infanterie). [2]:p. 210

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Comandanți români[modificare | modificare sursă]

Comandant al Regimentului 2 Grăniceri - Locotenent-colonel Dumitru Rădulescu
Comandant al Regimentului 16 Infanterie - Locotenent-colonel Cezar Mihail
Comandant al Regimentului 25 Artilerie - Colonel Anania Brădeanu

Comandanți ruși[modificare | modificare sursă]

Comandant al Corpului 2 Armată - General Vasili Egorovici Flug

Desfășurarea acțiunilor militare[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Ioanițiu, (lt.col.), Războiului României, 1916-1918, vol. I, Tipografia Geniului, București, 1930
  2. ^ a b c Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu, (lt.col.), Războiului României, 1916-1918, vol. II, Tipografia Geniului, București, 1930

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol II, Tipografia Geniului, București, 1929

Vezi și[modificare | modificare sursă]