Ordinul Sfântului Gheorghe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ordinul Sfântului Gheorghe
Ordinul Sfântului Gheorghe
Order of St. George, 1st class star.jpg
Ordinul Sfântului Gheorghe prima clasă
Decernată de  Rusia
Tip Ordin militar
Baretă OrderStGeorge4cl rib.png
Decernată pentru Merite în luptă
Statut Activă
Statistici
Creată la 26 noiembrie 1769
reintrodusă la 20 martie 1992
Prima atribuire 1769
Clasificare
Decorația superioară Ordinul Sfântul Andrei

Ordinul Sfântului Gheorghe era cea mai înaltă distincție militară în timpul Imperiului Rus. Ea a fost desființată de regimul comunist, după Revoluția Socialistă din Octombrie.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Decorația este în formă de romb alcătuit din petale, câte patru, mai mari, în fiecare colț al rombului, între care se găsesc alte șapte petale, mai mici, pe fiecare latură a patrulaterului. În centru, într-un cerc, sunt cuvintele ce menționează numele ordinului. Într-un alt cerc, în interiorul primuia, se găsește o emblemă.

Reintroducere[modificare | modificare sursă]

Începând cu 20 martie 1992, Federația Rusă a reinstituit existența Ordinului Sfântului Gheorghe care se acordă ofițerilor armatei ruse pentru acte de vitejie excepțională.

Ordinul are patru clase, clasa I fiind cea mai înaltă. În principiu, ordinele de diferite clase se acordă succesiv. Ofițerii decorați cu ordinul Sfântului Gheorghe Clasa III-a și a IV-a poartă numai crucea de la gât, pe când cei decorați cu ordinul Clasa I-a și a II-a poartă crucea de la gât și steaua pe piept.

Carol I al României[modificare | modificare sursă]

Principele Carol al României (devenit la 10 mai 1881 Regele Carol I) a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe clasa III-a și II-a succesiv în anii 1877 și 1878, datorită participării și izbândelor extraordinare ale României la Războiul Ruso-Turc, care a însemnat, pentru Principatele Unite ale României, simultan și Războiul de Independență al României (18771878).

Principele Carol al României a fost și comandantul forțelor ruso-române de la Plevna (începând cu 17 august 1787, secondat de secondat de generalul rus Zotov și generalul român Alexandru Cernat), după ce în primul atac de la Plevna, generalul turc Osman Pașa obținuse o limpede victorie asupra rușilor la Plevna, cărora le provocase pierderi grele. De fapt rușii fuseseră de două ori învinși, la 8 și 18 iulie, înainte de trecerea Dunării de către forțele armate române.

Bătăliile a doua (30 iulie), a treia (1 septembrie și a patra (cea finală, de la 28 noiembrie/9 decembrie) consființesc vitejia și devotamentul extraordinar al românilor, precum și superioritatea tactică militară a Principelui Carol și generalului Alexandru Cernat.

Legături externe[modificare | modificare sursă]