Ioan Rășcanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Rășcanu
IoanRascanu.jpg
Date personale
Născut4 ianuarie 1874
Cahul, România
Flag of Romania.svg (astăzi Republica Moldova)
Decedat25 februarie 1952, 78 ani
închisoarea Sighet, Republica Populară Română
Flag of Romania (1948-1952).svg
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ministru de război
În funcție
MonarhFerdinand I
Prim-ministruArthur Văitoianu, Alexandru Vaida Voevod
Ministru de război
În funcție
MonarhFerdinand I
Prim-ministruAlexandru Averescu
StudiiȘcoala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1891 - 1893)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1893-1895)<brȘcoala Superioară de Război(1898 - 1900)
Activitate
GradulSublocotenent (1893)
Locotenent (1896)
Căpitan (1903)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1922)[1]
A comandat1918 - comandant al Diviziei 1 Vânători
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Medalia „Avântul Țării” (Modificați la Wikidata

Ioan Rășcanu (n. 1 octombrie, 1878, Cahul - d. 25 februarie 1952, închisoarea Sighet) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. După război a avut și o carieră politică.[2]:p. 275

A îndeplinit funcția de comandant de divizie de infanterie în campania anului 1918.[3]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Rășcanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (din 1903), Școala Superioară de Război (din 1906) și șef al Secției Operații din Marele Stat Major (1916).[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: șef al Secției Operații din Marele Cartier General, atașat pe lângă Statul Major General al Armatei Franceze, comandant al Brigăzii 15 Artilerie și comandant al Diviziei 1 Vânători.[2]:p. 275[3]

După război a îndeplinit funcțiile de secretar general al Ministerului de Război (1918-1919) și ministru de război în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu - (27 septembrie - 30 noiembrie 1919), guvernul condus de Alexandru Vaida Voevod - (1 decembrie 1919 - 12 martie 1920) și guvernul condus de generalul Alexandru Averescu - (13 martie 1920 - 16 decembrie 1921). A trecut în rezervă, prin demisie, în 1922.[2]:p. 275

În cariera politică a îndeplinit funcțiile de: ministru pentru Basarabia și Bucovina (1927); comisar superior al guvernului în Basarabia și Bucovina (1931), ministru de stat (1931-1932), primar al orașului Vaslui (1938-1942), primar al municipiului București (octombrie 1942 - august 1944), prefect al județului Vaslui. A fost ales deputat în legislaturile 1920, 1926, 1928 și 1931 și senator în 1920 și 1930).[2]:p. 275

A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Steaua României” în gradul de Mare Cruce.[8]

Generalul de corp de armată Ioan Rășcanu a fost trecut din rezervă în retragere pentru limită de vârstă începând din 1 ianuarie 1945, prin decretul nr. 412 din 14 februarie 1945.[9]

În anul 1950, la vârsta de 76 de ani a fost arestat în lotul foștilor demnitari, murind în 1952 în închisoarea Sighet.[10]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Noile Regulamente ale Infanteriei și Artileriei Bulgare din 1906. Traduse și adnotate de Căpitanii Ionescu E. Marin și Rășcan Ion de la Marele Stat Major. București (Tip. și Leg. de Cărți, G. Iliescu), 1907[11]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b c d Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București, 2012
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  8. ^ a b Decret Regal nr. 262 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 31 februarie 1945, partea I-a, p. 615.
  9. ^ Decretul regal nr. 412 din 14 februarie 1945 pentru treceri în poziția de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 39 din 17 februarie 1945, partea I-a, p. 1.129.
  10. ^ Gheorghe Constantin Nistoroiu, Temnița comunistă, ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-Al Doilea Război Mondial, accesat la 8 mai 2015
  11. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera I, accesat la 24 noiembrie 2017

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • Magazin Istoric, nr. 12/2004
  • Memorial Sighet, Elitele Unirii, exterminate în închisori

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
general Artur Văitoianu
Ministrul Apărării Naționale
27 septembrie 19191 martie 1920

Succesor:
general Traian Moșoiu


Predecesor:
general Traian Moșoiu
Ministrul Apărării Naționale
12 martie 192015 decembrie 1921

Succesor:
general Ștefan Holban