Sari la conținut

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ordinea de bătaie a Armatei României
la 27 august 1916
Categorii de arme • Infanterie
• Cavalerie
• Artilerie
• Geniu
• Marină
Sediul Marele Cartier General dispus la:
• Periș
• Buzău
Conducere
Comandantul de Căpetenie Ferdinand I
Ministru de război Vintilă I. C. Brătianu
Șeful Marelui Cartier General General de divizie Vasile Zottu
Resurse umane
Vârsta de recrutare 21 ani
Serviciu militar obligatoriu Da
Modifică text Consultați documentația formatului

Organizarea de război a Armatei României prevedea mobilizarea unui efectiv de peste 620.000 de oameni în „Armata de Operații”, care încadrau: patru comandamente de armată, șapte comandamente de corp de armată, douăzeci de divizii de infanterie și două divizii de cavalerie.

Conform instrucțiunilor de mobilizare, diviziile de infanterie trebuiau să fie formate din 40 de brigăzi de infanterie, cu un total de 80 de regimente a trei batalioane fiecare. În plus, cele zece divizii active (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători și o brigadă de artilerie. Cavaleria era formată din două divizii cu 6 brigăzi, (fiecare brigadă fiind formată din două regimente de roșiori) și cinci brigăzi de călărași (câte una pentru fiecare din corpurile 1-5 de armată).

Pentru conducerea acestor forțe se constituia Marele Cartier General, având rolul de a sprijini Comandantul de Căpetenie - regele Ferdinand - în conducerea acțiunilor militare. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare.

Ordinea de bătaie a Armatei României, în prima zi a participării la război, la data de 27 august 1914 era diferită de cea de la pace, forțele fiind grupate în conformitate cu misiunile pe care trebuiau să le îndeplinească și nu neapărat conform subordonărilor organice.

Organele de conducere

[modificare | modificare sursă]

Comanda de Căpetenie

[modificare | modificare sursă]
Regele Ferdinand

Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era capul puterii armate. În această calitate el exercita comanda de căpetenie în timp de război.[1]

Pe timp de război acesta putea delega atribuțiile executive ale comenzii de căpetenie unui generalisim, așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când principele moștenitor Ferdinand a fost numit generalisim, la 24 iunie 1913 și însărcinat cu conducerea operațiunilor Armatei României în Bulgaria.[2]

Comandanți de Căpetenie

Ministerul de Război

[modificare | modificare sursă]

Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului.[4] Odată cu intrarea României în război, Vintilă I. C. Brătianu avea să fie numit de Ionel Brătianu în locul său la conducerea Ministerului de Război. Guvernul avea să rămână în această formulă până la finalizarea retragerii în Moldova, la 10 decembrie 1916.[5]:pp. 129-130

Ministerul era organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii astfel:[6]

Vintilă Brătianu, ministrul de război
  • Direcția I Generală - gestiona domeniul administrativ, logistic și al asigurării financiare.
    • Secretariatul General
    • Serviciul de Stat Major General
    • Serviciul personalului
    • Serviciul geografic
    • Serviciul controlului-contabilității
    • Serviciul contenciosului
    • Serviciul pensiilor
    • Serviciul intendenței stabilimentelor centrale
    • Serviciul locurilor întărite
  • Direcția II Generală - coordona procesul organizatoric și de instruire a trupelor.
    • Direcția infanteriei
    • Direcția cavaleriei
    • Direcția artileriei
    • Direcția armamentului
    • Direcția geniului
    • Direcția marinei
    • Direcția sanitară
    • Direcția intendenței
    • Direcția școlior militare[4][7]

Marele Cartier General

[modificare | modificare sursă]

Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război.

Marele Cartier General a fost constituit a doua oară în august 1916, după intrarea României în primul război mondial, prin divizarea Marelui Stat Major în două componente:Marele Cartier General – organ superior de concepție și conducere a operațiilor militare, depinzând direct și imediat de comandamentul de căpetenie (regele Ferdinand I) – și respectiv Marele Stat Major – partea sedentară, subordonat Ministerului de Război, cu atribuții în zona interioară, în problemele privind recrutarea și mobilizarea efectivelor, precum și mobilizarea economică.[8]

Marele Cartier General[9][10]:pp 72-73

Regele Ferdinand la sediul M.C.G. din Peris
Generalul Vasile Zottu, șeful MCG.
Generalul Dumitru Iliescu, subșef MCG.
Colonelul Ioan Rășcanu, șeful Secției Operații din MCG.
  • Partea activă
    • Eșalonul I
      • Comandantul de Căpetenie
        • Casa Militară
        • Un ministru cu șeful de cabinet
      • Șeful de Stat-Major General
        • Adjutanți
      • Subșeful de Stat-Major General
        • Secția 1 (Operații)
          • Biroul Operațiunilor
          • Biroul Informațiilor
        • Secția 2 (Transporturi)
          • Biroul Transporturilor
          • Biroul Mijloacelor de Comunicații
        • Secția 3 (Adjutantura)
          • Biroul Personalului
          • Biroul Materialului
        • Serviciul Cartierului Eșalonului I
        • Escadron de escortă
        • Pluton jandarmi tereștri
        • Două secții telegrafie fără fir
        • Oficiul Telegrafo-Poștal al Eșalonului I
    • Eșalonul II
      • Comandamentul General al Etapelor
      • Serviciul Artileriei și Munițiunilor
      • Serviciul Marinei
      • Serviciul Geniului
      • Serviciul Intendenței
      • Serviciul Sanitar
      • Serviciul Telegrafo-Poștal
      • Serviciul Cartierului Eșalonului II
      • Două secții de bicicliști
      • Jandarmi rurali
      • Oficiul Telegrafo-Poștal al Eșalonului II
    • Eșalonul III
      • Serviciul Justiției Militare
      • Serviciul Tezaurului
      • Serviciul Vehiculelor Automobile cu Secția de Autocamioane
      • Serviciul Religios
      • Serviciul Cartierului Eșalonului III
      • Jandarmi rurali
      • Oficiul Telegrafo-Poștal al Eșalonului III
    • Eșalonul IV
      • Serviciul Atașaților Militari și Ziariști
      • Serviciul Atașaților Militari
      • Corespondenții de ziare române
      • Corespondenții de ziare străine
      • Serviciul Cartierului Eșalonului IV
      • Oficiul Telegrafo-Poștal al Eșalonului IV
  • Partea sedentară

Forțele armate

[modificare | modificare sursă]

Armata 1

[modificare | modificare sursă]
Generalul Ioan Culcer, comandantul Armatei 1

Armata 1 a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, având în compunere Corpul I Armată, Divizia 12 Infanterie din Corpul II Armată și Divizia 13 Infanterie din Corpul III Armată. La intrarea în război, Armata 1 a fost comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.
Ordinea sa de bătaie era următoarea:[9][11]
Armata 1

Armata 2

[modificare | modificare sursă]
Generalul Alexandru Averescu, comandant Armata 2

Armata 2 a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, având în compunere Corpul II Armată (mai puțin Divizia 12 Infanterie și Corpul III Armată (mai puțin Divizia 13 Infanterie). La intrarea în război, Armata 2 a fost comandată de generalul de divizie Alexandru Averescu.
Ordinea sa de bătaie era următoarea:[9][11]
Armata 2

  • Serviciile Corpului III Armată

Armata 3

[modificare | modificare sursă]

Armata 3 a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, având misiunea de a asigura apărarea frontierei de sud a României. La intrarea în război, Armata 3 a fost comandată de generalul de divizie Mihail Aslan.
Ordinea sa de bătaie era următoarea:[9][11]

Generalul Mihail Aslan, comandantul Armatei 3
  • Deatașamentul Alexandria
  • Serviciile Corpului 6 Armată

Armata de Nord

[modificare | modificare sursă]
Generalul Constantin Prezan

Armata de Nord a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, prin transformarea Corpului IV Armată. La intrarea în război, Armata de Nord a fost comandată de generalul de divizie Constantin Prezan.
Ordinea sa de bătaie era următoarea:[9][11]
Armata de Nord

  • Serviciile Armatei de Nord

Rezerva Marelui Cartier General

[modificare | modificare sursă]

Rezerva generală a armate, păstrată la dispoziția Marelui Cartier General era constituită în principal din Corpul 5 Armată (comandat de generalul de divizie Gheorghe Georgescu) și unitățile de artilerie grea. Compunerea rezervei generale era următoarea:[9][11]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Constituția României, în Monitorul Oficial nr. 142 din 1 iunie 1866
  2. ^ Eugeniu Arthur Buhman, Patru decenii în serviciul Casei Regale a României, Editura Sigma, București, 2006, p.127
  3. ^ Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 44 din 21 noiembrie 1917, regele Ferdinand preda comanda de căpetenie a armatei șefului Marelui Cartier General, generalul Constantin Prezan, însărcinându-l cu „comanda Armatei Române, până la noi ordine”. Acest aranjament avea rolul de a evita să îl pună pe regele României într-o situație umilitoare în eventualitatea unei posibile capitulări în fața Puterilor Centrale.
    Arhiva Ministerului Apărării Naționale, Fond Armata 1, dosar nr. 154, fila 73, apud. Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996, pp 171-173
  4. ^ a b ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989, p. 53
  5. ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001
  6. ^ Eftimie Ardeleanu, Alexandru Oșca, Dumitru Preda, Istoria Statului Major General Român, Editura Militară, București, 1994, p.50
  7. ^ Monitorul oastei, nr. 14 din 30 martie 1912, pp 149-150
  8. ^ Statul Major General, pe site-ul oficial al Statului Major General, [1], accesat la 22.06.2013
  9. ^ a b c d e f Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
  10. ^ ***, Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996
  11. ^ a b c d e Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Listă de calitate Această listă este o listă de calitate, adică printre cele mai bune liste produse de comunitatea Wikipedia. Orice modificare ce nu îi compromite acest statut este binevenită.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ordinea_de_bătaie_a_Armatei_României_(1916)&oldid=14966444