Iacob Zadik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iacob Zadik
1918 - Generalul Iacob Zadik.png
Date personale
Născut 8 decembrie 1867
Brătulești, România Modificați la Wikidata
Decedat 1970, 103 de ani
București, România Modificați la Wikidata
Părinți Grigore și ?
Căsătorit cu Rosa Zadik
Copii Grigore, Ioan-Cristea și Margueritte
Naționalitate  România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 8 Infanterie
În funcție
1916 - 1918
Monarh Ferdinand I
Prim-ministru Ion I. C. Brătianu
Studii Școala Fiilor de Militari, din Iași (1878 - 1886)
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1886 - 1888)
Școala Superioară de Război, din București (1896 - 1898)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1888)
Locotenent (1891)
Căpitan (1896)
Maior (1906)
Locotenent-colonel (1911)
Colonel (1914)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1919)[1]
A comandat 1916-1918 - comandant al Diviziei 8 Infanterie

1916-1917 - Șef de stat major al Armatei de Nord și Armatei 1
1917-1918 - Secretar general al Ministerului Materialelor de Război

1918-1919 - comandant al Diviziei 8 Infanterie
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918))
Operațiile militare postbelice 1918-1919
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Coroana României, Ordinul național Steaua României, Ordinul Coroana României, Legiunea de onoare

Iacob Zadik, uneori ortografiat și „Zadic” (n. 8 decembrie 1867, Brătulești, județul Roman - d. 8 aprilie 1970, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918.[2] A comandat forțele române care au intrat în Bucovina după unirea acestei provincii cu România, la sfârșitul anului 1918.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iacob Zadik s-a născut în anul 1867 într-o familie de etnie armeană, din fostul județ Roman. A fost căsătorit cu Rosa, cu care au avut împreună trei copii: Grigore, Ioan-Cristea, ambii ofițeri și Margareta (Margueritte), căsătorită cu Grigore Kessim, fost medic sef al orașului București.[3]

A urmat studiile Școlii Fiilor de Militari, din Iași, între 1878-1886, ale Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București, între 1886-1888 și ale Școlii Superioare de Război, din București, între 1896-1898.

A murit în anul 1970, la vârsta de 103 ani, fiind înmormântat în București.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Iacob Zadik a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 8 Artilerie (1909-1914) sau șef de stat major la Corpurile 3 și 4 Armată (1914-1916).[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de - Șef de stat major al Armatei de Nord și Armatei 1 în perioada 1916-1917 și comandant al Diviziei 8 Infanterie în perioada 1918-1919, distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917.[2]

Operațiile din Bucovina[modificare | modificare sursă]

La 19 octombrie 1918, la Liov, o Adunare Națională a ucrainienilor proclamă independența „teritoriului ucrainean” din Austro-Ungaria, teritoriu care cuprindea conform unei telegrame trimisă de liderul ucrainenilor din Bucovina către arhiducele Wilhelm: Galiția de est, Bucovina cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret și zona locuită de ucraineni din nord-estul Ungariei. S-a constituit o legiune ucraineană care avea principal scop apărarea noii republici, dar și desfășurarea de acțiuni teroriste de jaf și intimidare a Bucovinei, în special în Cernăuți, Rădăuți și Suceava.

Ca urmare a mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina de după Primul Război Mondial, Iancu Flondor, președintele Congresului General al Bucovinei, cere guvernatorului austriac Etzdorf predarea puterii către români. Refuzul guvernatorului provoacă tulburări, ceea ce determină chemarea în ajutor a armatei române.

La 6 noiembrie 1918, ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu transmite o directivă însărcinându-l pe generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei 8, având în subordine Regimentele 16, 29 și 37 infanterie, precum și pe toți grănicerii și jandarmii cu serviciul de pază pe frontiera Bucovinei, să ocupe fără întârziere localitățile Ițcani și Suceava, iar de aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv.

La data de 8 noiembrie 1918, comandamentul Diviziei 8 este stabilit la Burdujeni, iar generalul Zadik pleacă la Suceava și ia legătura cu autoritățile locale, iar, apoi, la 9 noiembrie Brigada 16 infanterie este primită în Siret, de unde continuă înaintarea spre nordul Bucovinei, neîntâmpinând nici o rezistență.

La 11 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik intră în Cernăuți și restabilesc ordinea și participă la preluarea puterii. Ulterior, la 28 noiembrie 1918, este convocat Congresul General al Bucovinei în Sala sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuți și se votează unirea Bucovinei cu România.

Ca unul dintre participanții de seamă la victoria de la Mărășești, a fost în anii 1915-1916 însoțitorul oficial al mareșalilor Franței Joffre, comandantul suprem al armatelor franceze, și Foch, comandant al forțelor franceze în anul 1918, cu prilejul vizitelor acestora în România în 1920, respectiv 1922.

A trecut în rezervă în anul 1926.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ Ion I. Nistor, File din Istoria Românilor - Familiile Zadik și Negru, accesat la 8 mai 2015
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Zadik, Ion, Generalul Iacob Zadik și revenirea Bucovinei la România, în ANB, 5, nr. 1, 1998, p. 21-29
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]