Sari la conținut

Primul Război Balcanic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În timpul războaielor balcanice, Liga Balcanică (Serbia, Muntenegru, Grecia, și Bulgaria) întâi au cucerit teritoriile otomane Macedonia și cea mai mare parte a Traciei, iar apoi au intrat în conflict între ele asupra împărțirii acestor teritorii.

Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspirațiile lor rivale în Rumelia, Rumelia Orientală, Tracia și Macedonia s-au mai domolit după intervenția Marilor Puteri la jumătatea secolului al XIX-lea, care au intenționat atât asigurarea unei protecții sporite majorității creștine și a păstrării status quo-ului. Problema viabilității stăpânirii otomane s-a pus însă din nou după revoluția Junilor Turci din iulie 1908, care l-a obligat pe sultan să repromulge constituția suspendată.

Serbia privea către Kosovo și spre sud, în Grecia, ofițerii au asigurat numirea unui guvern simpatizant, care sperau că va rezolva problema Cretei în favoarea Greciei, iar Bulgaria, a cărei independență îi fusese recunoscută de otomani în aprilie 1909 și care se bucura de bunăvoința Rusiei, privea către Tracia Otomană și nord-estul Macedoniei pentru o expansiune ulterioară. În martie 1910, o insurecție albaneză a izbucnit în Kosovo. În august 1910, Muntenegru a urmat precedentul Bulgariei, devenind un regat. În 1911, Italia a lansat o invazie asupra Tripolitaniei, urmată repede de ocuparea Insulelor Dodecaneze. Victoriile rapide ale Italiei asupra Imperiului Otoman au avut o influență majoră asupra declarației de război a statelor balcanice, în octombrie 1912 (în aceeași lună în care Italia a încheiat pacea cu turcii).

Muntenegru a pornit primul război balcanic, declarând război împotriva otomanilor la 8 octombrie 1912. Grecii au ocupat Salonicul, apoi Albania, Epirul, Macedonia și Tracia au căzut în mâinile aliaților, în timp ce otomanii au fost obligați să apere Constantinopolul. Un armistițiu a fost semnat între Bulgaria (care reprezenta și Serbia și Muntenegru) și Imperiul Otoman la 3 decembrie. Grecia continuat singură războiul, încercând să cucerească Ioannina, participând totuși la conferințele de pace de la Londra. Tratatul de la Londra a adus sfârșitul primului război balcanic, însă disputele teritoriale au rămas nerezolvate. Ca rezultat, cel de-al doilea război balcanic a urmat repede.

Bătăliile primului război balcanic
Nume Uscat/Mare Atacatori General Apărători General Dată Parte Tratat
Bătălia de la Sarantaporo greci Prințul Constantin otomani 9 octombrie 1912 1
Bătălia de la Giannitsa greci Prințul Constantin otomani Hasan Tașin Pașa 19 octombrie 1912 1
Bătălia de la Kumanovo sârbi Gen. Radomir Putnik (promovat la rangul de Vojvoda după bătălie) otomani Zekki-Pașa (Gen.) 23 octombrie 1912 1
Bătălia de la Kirk Kelesse bulgari otomani 24 octombrie 1912 1
Bătălia de la Pente Pigadia greci Lt Gen K. Sapountzakis otomani Esat Pașa 24 - 30 octombrie 1912 1
Bătălia de la Prilep sârbi otomani 3 noiembrie 1912 1
Bătălia de la Lule-Burgas bulgari otomani 28 - 31 octombrie 1912 1
Bătălia de la Vevi greci otomani 2 noiembrie 1912 2
Bătălia de la Bitola sârbi Gen. Petar Bojovic otomani Zekki-Pașa (Gen.) 16 - 19 noiembrie 1912 1
Bătălia navală de la Elli mare greci contraamiralul Pavlos Kountouriotis otomani amiralul Ramiz Bei 3 decembrie 1912 1
Asediul Adrianopolului bulgari și sârbi Gen. Vladimir Vazov, Gen. Stepa Stepanovic otomani Gen Ghazi Shulkri Pașa 17 noiembrie - 3 decembrie 1912 1
Bătălia navală de la Lemnos mare greci contraamiralul Pavlos Kountouriotis otomani 5 -18 ianuarie 1913 1
Bătălia de la Bizani greci prințul Constantin otomani Esat Pașa 20 - 21 februarie 1913 1