Alexandru Marghiloman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Marghiloman
Marghiloman 2.jpg
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Buzău, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Elisa Știrbei Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religie Biserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupație diplomat Modificați la Wikidata
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Alexandru Averescu
Succedat de Constantin Coandă
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Circumscripția Buzău
Ministru de externe al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Ion N. Lahovari
Succedat de Dimitrie A. Sturdza

Partid politic Partidul Conservator

Alexandru Marghiloman (n. ,[1] Buzău, Țara Românească – d. ,[2] Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Alexandru Marghiloman s-a născut la 4 iulie 1854 în Buzău într-o familie burgheză rurală. Tatăl său, Iancu Marghiloman, era un mare arendaș al Țării Românești, iar mama sa, Irina Izvoranu făcea parte dintr-o familie înstărită din Oltenia. Despre Iancu Marghiloman, Duiliu Zamfirescu avea să scrie: "colon californian, arendaș, antrepenor, vânător de Bărăgan, jucător de carți, prefect – în cele mai bune relații cu lumea din București; miniștri, deputați si senatori, și cu lumea din provincie; alegatori, subprefecti, hoți de cai".

Studiile și cariera[modificare | modificare sursă]

Alexandru Marghiloman a urmat Colegiul Sfântul Sava din București, iar apoi se va înscrie la Facultatea de Drept și la Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879 Alexandru Marghiloman va fi procuror și mai apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, va demisiona pentru a deveni avocat, pentru ca trei ani mai târziu să fie numit avocat al statului. La 6 noiembrie 1884, Alexandru Marghiloman este ales deputat în Colegiul I Buzău.

În 1890 Alexandru Marghiloman s-a căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Barbu Știrbei și sora Prințului Barbu Stirbey; cei doi au divorțat mai târziu, Elisa căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu.

Conservator și germanofil în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.[3]

Cultură populară[modificare | modificare sursă]

Marghiloman era un împătimit crescător de cai. La conacul său din Buzău, Vila Albatros, a pus bazele unei crescătorii de cai de rasă, iar numele vilei provine de la numele calului preferat al omului politic.[4]

De numele său se leagă marghilomana, o rețetă de cafea cu rom sau vinars, creată, conform unor legende, cu ocazia unei vânători la care a participat. Conform legendei, Marghiloman era un mare băutor de cafea, și când, în timpul unei vânători, i-a comandat valetului una, valetul nu a mai găsit apă și a făcut cafeaua cu vinars.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul I, Editura Scripta, București, 1993
  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul II, Editura Scripta, București, 1994
  • Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul III, Editura Scripta, București, 1995
  • I.G. Duca, Memorii, Volumul I, Editura Expres, București, 1992
  • Titu Maiorescu,România, Războaiele balcanice și Cadrilaterul, Editura Machiavelli, București, 1995
  • Ioan Slavici, Amintiri. Închisorile mele. Lumea prin care am trecut, Editura Albatros, București, 1998
  • Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, 1918-1948, Editura Paideia, București, 1999
  • Mircea Iosa, Traian Lungu, Viața politică în România 1899 – 1910, Editura politică, București, 1977
  • Titu Maiorescu, Viața politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
  • Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Editura politicâ, București, 1987
  • Ioan Adam, Panteon Regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români. Editura Gramar, București, 2000
  • Maria Magdalena Ioniță, Casa și familia Capsa în România modernă, Editura Publimpres, București, 200
  • Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, București, 1995

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 242-244 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ion Lahovari
Ministrul Afacerilor Externe
7 iulie 190013 februarie 1901

Succesor:
Dimitrie Sturdza


Predecesor:
Alexandru Averescu
Prim-ministrul României
15 martie24 octombrie 1918

Succesor:
Constantin Coandă