Curt von Morgen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Curt von Morgen
Date personale
Născut1 noiembrie 1858
Nysa, Provincia Silezia⁠(d), Regatul Prusiei[1] Modificați la Wikidata
Decedat15 februarie 1928 (70 de ani)
Lübeck, Germania[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLübeck
Ehrenfriedhof[*][[Ehrenfriedhof (cemetery in Lübeck, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiHermann și Sophie-Dorothea Morgen
Căsătorit cuMaria Else Guthmann[*][[Maria Else Guthmann (Peerage person ID=716978)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiHeinrich-Joachim von Morgen[*][[Heinrich-Joachim von Morgen (German racing car driver (1902-1932))|​]][3]
Ernst Robert Hermann von Morgen[*][[Ernst Robert Hermann von Morgen ((1893-1963))|​]][3]
Sophie Marie Elisabeth von Morgen[*][[Sophie Marie Elisabeth von Morgen (Peerage person ID=716986)|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania
 Imperiul German Modificați la Wikidata
Ocupațieexplorator
politician
militar
ofițer
zoological collector[*][[zoological collector (collector of animals)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiKamerun[*][[Kamerun (West African colony of the German Empire from 1884 to 1916)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[4] Modificați la Wikidata
comandant al Corpului I Rezervă
În funcție
1914 - 1918
MonarhWilhelm al II-lea
comandant al Corpului XIV Rezervă
În funcție
1918 - 1918
MonarhWilhelm al II-lea
Prim-ministruTheobald von Bethmann-Hollweg
StudiiȘcoala Militară de Ofițeri, din Berlin (1874 - 1877)
Activitate
GradulSublocotenent (1878)
General-locotenent (1919)
General de infanterie (1920)
A comandat(1912-1914) - Comandant al Diviziei 3 Rezervă
(1914-1918) - comandant al Corpului I Rezervă
(1918-1918) - comandant al Corpului XVi Rezervă
Bătălii / Războaie
Primul Război Mondial (1914-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiPour le Mérite
Knight Officer of the Order of the White Eagle[*][[Knight Officer of the Order of the White Eagle (Appointment in the Order of the White Eagle in the Kingdoms of Serbia and Yugoslavia)|​]]
Ordinul de Merit „Sfântul Mihail” (Bavaria)
Ordinul Frederic[*]
Ordinul Vulturul Roșu ()
Kronenorden (Preußen)[*][[Kronenorden (Preußen) (Prussia's ranking order of chivalry)|​]]
Crucea de Fier
Order of the Zähringer Lion[*][[Order of the Zähringer Lion (order)|​]]
Orden der Württembergischen Krone[*][[Orden der Württembergischen Krone (Württembergian order)|​]]
Za voenna zasluga[*][[Za voenna zasluga (Bulgarian order during the Kingdom of Bulgaria and the Republic of Bulgaria)|​]]
Order of the Double Dragon[*][[Order of the Double Dragon (Qing dynasty order)|​]]
Ordinul Orania-Nassau[*]
Ordinul Coroana României
Imtiyaz Medal[*][[Imtiyaz Medal (ottoman military decoration)|​]]
Order of Osmanieh[*][[Order of Osmanieh (civil and military decoration of the Ottoman Empire)|​]]
Order of the Medjidie[*][[Order of the Medjidie (award)|​]]
Hanseatenkreuz[*][[Hanseatenkreuz (A military decoration of the Hanseatic city-states of Bremen, Hamburg and Lübeck (German Empire) during World War I.)|​]]  Modificați la Wikidata

Curt von Morgen (n. 1 noiembrie 1858, Nysa, Prusia – d. 15 februarie 1928, Lübeck) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Corpului I Rezervă și Corpului XIV Rezervă.

A îndeplinit funcția de comandant al Corpului I Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917.[5]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Curt von Morgen a fost fiul viitorului general-maior prusac Hermann Morgen (1810-1884) și a soțiiei acestuia Sophie Dorothea, născut Mallison (1820-1891), fiica proprietarului unei exploatări de cupru Georg Mallisob.[6]

Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la Regimentul 44 „Graf Dönhoff” (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”, în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13 decembrie 1887.

Începând cu 27 august 1889 a fost detașat din regiment la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l înlocui pe locotenentul Hans Tappenbeck, locțiitorul căpitanului Richard Kund, comandantului expediției științifice și de cercetare din sudul Camerunului.

Pe 5 noiembrie 1889 Morgen a plecat cu 120 de însoțitori de pe coastă ajungând la sfârșitul lunii la stația Yaounde. La 9 decembrie a plecat din nou, a traversat Sanaga ajungând la triburile de la granița de sud a provinciei Adamawa. De aici sa întors spre vest, a descoperit Mbam, cel mai important afluent al fluviului Sanaga, și a ajuns la Malimba.

După o luptă de patru luni împotriva populației de locale din zona de coastă, Morgen a plecat la 2 iunie 1890 într-o a doua expediție în interiorul provinciei Adamawa. Aproape de Ndumba a fondat mica stație Kaiser-Wilhelmsburg ulterior abandonată. De aici, el a explorat regiunile Tibati, Baie și Ibi, întorcându-se pe coastă prin Benue și Niger.

După o ședere în Lagos dimineață sa întors în Germania, unde a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe. După întoarcere a prezentat un memorandum privind modalitățile de protejare și promovare a intereselor germane în Liberia în special și în Africa Neagră, în general.[7].

A revenit din nou în Camerun în ianuarie 1894, la inițiativa cancelarului Leo von Caprivi pentru a realiza o reorganizare a forțelor armate coloniale, după o revoltă a forțelor de poliție locale, din decembrie 1893. În acest sens, el a întreprins două expediții militare împotriva triburilor Abo, la Douala și Kpe (Bakwiri) pe Muntele Camerun.

În perioada 1896-1897 a fost atașat în calitate de observator militar, în expediția Dongola a armatei anglo-egipteane împotriva tribului Mahdi. În 1897 a fost înaintat la gradul de căpitan și numit atașat militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei în Palestina a împăratului Wilhelm II din 1898, pe care l-a însoțit ca aghiotant. În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General.

În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV." În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al Regimentului 39 Pușcași, din Düsseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda Brigăzii 81 Infanterie din Lübeck.

În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale în hanseaticul oraș liber Lübeck din 09 august 1913.[8]

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a fost numit comandant al Diviziei 3 Rezervă, la 2 august 1914.[9]

La 19 august 1914 a fost înaintat la gradul de general-locotenent, la Danzig.[10]

Divizia condusă de Morgen a făcut parte din compunerea Armatei 8, având un rol important în câștigarea Bătăliei de Tannenberg (26-31 august 1914), precum și a primei Bătălii de la Lacurile Mazuriene (9-14 septembrie 1914). La 8 noiembrie 1914 a fost numit comandant Corpului I Rezervă. care a intrat în compunerea Armatei 9 în septembrie 1914, participând în Bătălia de la Łódź și în războiul de tranșee de la Rawka și pe Bzura.

Din septembrie 1916, Corpul I Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Acesta a sprijinit acțiunile de luptă ale Armatei 1 austro-ungare în luptele din bazinul mijlociu al Mureșului, în Bătălia de la Brașov, din 7-9 octombrie 1916, Bătălia de pe Valea Prahovei și în Bătălia din zona Bran-Câmpulung. La sfârșitul lunii noiembrie 1916, trupele sale au trecut Carpații în zona culoarului Rucăr-Bran, au ocupat orașul Câmpulung continuând înaintarea spre spre sud, ajungând la începutul lunii decembrie 1916, la Ploiești.[11]:pp 105-132[12]

În primăvara anului 1917, Corpul I Rezervă condus de Morgen a participat la Bătălia de la Mărășești.[12]

La 24 august 1918, von Morgen a fost mutat pe frontul de vest unde a preluat conducerea Corpului XIV Rezervă.

După război, von Morgen și-a prezentat demisia din armată, care i-a fost acceptată începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919.

Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de modul de abordare a relației cu naziștii de către generalul Erich Ludendorff, de care era apropiat din timpul participării împreună la Bătălia de la Tannenberg.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Reisen im Hinterlande von Kamerun 1889/91. in: Verhandlungen der Gesellschaft für Erdkunde zu Berlin 1891. Heft 7.
  • Durch Kamerun von Süd nach Nord. Reisen und Forschungen im Hinterlande 1889 bis 1891. 1893.
  • Zeitskizzen. Berlin 1919.
  • Meiner Truppen Heldenkämpfe. Berlin 1920.

Distincții și recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa ca militar, Curt von Morgen a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:[13][14]

  • - Ordinul Vulturul Roșu clasa II, cu frunze de stejar și spade (Prusia)
  • - Ordinul Coroanei clasa II, cu spade (Prusia)
  • - Ordinul Crucea de Fier clasa II și clasa I (Germania, 1914)
  • - Ordinul Pour le Mérite cu frunze de stejar (Germania, 1914, 1916)
  • - Ordinul Leul Zähringer cu frunze de stejar (Germania)
  • - Ordinul de Merit „Sfântul Mihail” (Bavaria) clasa I (Bavaria)
  • - Ordinul Grifonului (Marele Ducat de Mecklenburg-Schwerin)
  • - Ordinul Șoimului Alb (Marele Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach)
  • - Ordinul Casei de Saxa-Ernestin (Saxonia)
  • - Ordinul Frederik (Regatul Württemberg)
  • - Ordinul Meritul Militar (Bulgaria)
  • - Ordinul Dragonului Dublu (China, dinastia Qing)
  • - Ordinul Orange-Nassau (Țările de Jos)
  • - Ordinul Coroana României (România)
  • - Ordinul Vulturul Alb (Serbia)
  • - Medalia Steaua Gallipoli (Imperiul Otoman, 1916)
  • - Medalia Crucea Hanseatică (Germania, 1916)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Deutsche Männer in Afrika (PDF), accesat în  
  2. ^ „Curt von Morgen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c The Peerage 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  6. ^ Kurt von Priesdorff: Soldatisches Führertum. Band 8, Hanseatische Verlagsanstalt Hamburg, ohne Jahr, S. 81–82.
  7. ^ Denkschrift betreffend die Negerrepublik Liberia von C. Morgan, 23. September 1891. RKolA Nr. 8712, Bl. 89-94. nach Asien, Afrika, Lateinamerika Zentraler Rat für Asien-, Afrika- und Lateinamerikawissenschaften in der DDR, 1987, S. 1032.
  8. ^ Kaiser Wilhelm II. in Lübeck In: Lübeckische Anzeigen vom 16. August 1913
  9. ^ Reichsarchiv, der Weltkrieg, 2. Band
  10. ^ NACHRUF in der 2. Beilage des Lübecker General-Anzeiger von Donnerstag, den 16. Februar 1928
  11. ^ Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  12. ^ a b Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989,
  13. ^ Rangliste der Königlich Preußischen Armee und des XIII. (Königlich Württembergischen) Armeekorps für 1914, Hrsg.: Preußisches Kriegsministerium, Ernst Siegfried Mittler & Sohn, Berlin, 1914, p. 82.
  14. ^ Archiv der Hansestadt Lübeck in Sachen Senatsakten: Verzeichnis der Inhaber des Lübeckischen Hanseatenkreuzes, Signatur 1093, Belegnummer 34

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ro Limba română
    • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
    • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
    • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
    • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
    • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
    • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
    • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
    • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • de Limba germană
    • Alfred Cramer: Offizier-Stammliste des Infanterie-Regiments Prinz Friedrich der Niederlande (2. Westfälisches) Nr. 15. Verlag R. Eisenschmidt, Berlin 1913, S. 27–29.
    • Ludwig Reiners, In Europa gehen die Lichter aus. Der Untergang des Wilhelminischen Reiches, Beck, München 1954
    • Hanns Möller, Geschichte der Ritter des Ordens „pour le mérite“ im Weltkrieg. 2 Bände, Berlin 1935
    • Florian Hoffmann: Okkupation und Militärverwaltung in Kamerun. Etablierung und Institutionalisierung des kolonialen Gewaltmonopols 1891–1914, Göttingen 2007
    • Rangliste der Königlich Preußischen Armee und des XIII. (Königlich Württembergischen) Armeekorps für 1914, Hrsg.: Kriegsministerium, Ernst Siegfried Mittler & Sohn, Berlin 1914, S.82
    • Lübecker General-Anzeiger, Obituary in the Newspaper from Lübeck of 16th, 21 and 22 February 1928

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Curt von Morgen

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Funcții politice
Predecesor:
General de Infanterie Otto von Below
Commandant al Corpului I Rezervă
28 noiembrie 1914 - 25 august 1918
Succesor:
General de Infanterie Richard Wellman
Predecesor:
General-locotenent Richard Wellman
Commandant al Corpului XIV Rezervă
25 august 1918 - 11 noiembrie 1918
Succesor:
Unitate desființată