Robert Kosch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Robert Kosch
Robert Paul Theodor Kosch circa 1915.jpg
Date personale
Născut5 aprilie 1856
Kłodzko, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat22 decembrie 1942 (86 de ani)
Berlin, Germania Nazistă Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Invalizilor din Berlin Modificați la Wikidata
NaționalitateGermania Germania
CetățenieFlag of Germany (1935–1945).svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
comandant al Comandamentului General 52 Rezervă
În funcție
1916 - 1918
MonarhWilhelm al II-lea
Comandant al Diviziei 10 Infanterie
În funcție
1912 - 1914
MonarhWilhelm al II-lea
Prim-ministruTheobald von Bethmann-Hollweg
StudiiȘcoala Militară de Ofițeri din Berlin (1871 - 1874)
Academia de Război a Prusiei (1877 - 1880)
Activitate
RamuraArmata Prusacă  Modificați la Wikidata
GradulSublocotenent (1874)
General-locotenent (1912)
General de infanterie (1917)
A comandat(1912-1914) - Comandant al Diviziei 10 Infanterie
(1914-1915) - comandant al Corpului I Armată
(1915-1916) - comandant al Corpului X Rezervă
(1916-1918) - comandant al Comandamentului 52 Corp de Armată
Bătălii / Războaie
Primul Război Mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrder of the Red Eagle 1st Class[*]
Ordinul Regal Albert de Saxonia[*]  Modificați la Wikidata

Robert Kosch (n. 5 aprilie 1856, Glatz, Prusia – d. 22 decembrie 1942, Berlin, Germania) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 10 Infanterie, Corpului I Armată și Corpului X Rezervă.

A îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917.[1]

Familia[modificare | modificare sursă]

Robert Kosch s-a născut la 5 aprilie 1856, fiind ultimul din cei zece copii ai cuplului Hermann și Agnes Kosch (născută Heinrich). La 3 aprilie 1880 s-a căsătorit cu Gertrude Noeggerath, cu care a avut trei fiice.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

La 23 aprilie 1874 a absolvit Școala Militară de Ofițeri din Berlin cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 51 din Silezia Inferioară. Între 1877-1880 a urmat Academia de Război a Prusiei. Între 1 aprilie 1881 și 30 martie 1887 a ocupat funcțiile de adjutant al Batalionului 1 și ulterior al Regimentului 51 Infanterie, dislocat în orașul Glatz din Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891 a fost mutat pentru un stagiu la Statul Major General al Armatei Prusace din Berlin. A ocupat ulterior diverse alte poziții în armată.

La 22 aprilie 1912 a fost avansat la gradul de general-locotenent și apoi, la 4 iunie 1912, a fost numit la comanda Diviziei 10 Infanterie. A condus cu succes această mare unitate în cursul Bătăliei de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 a fost numit comandant al Corpului I Armată dislocat pe frontul de est la granița cu Lituania. După o retragere inițială în fața forțelor rusești mult superioare numeric, a reușit să oprească înaintarea acestora, obținând victoria în a doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene. Pentru acest succes, Kosch a fost decorat cu Ordinul Pour le Mérite. La 11 iunie 1915 a fost numit comandant al Corpului X Rezervă, pe care l-a condus în luptele de la Nistru, Gnisa Lipa, Krasnostaw până la Bug. În anul 1916 a fost transferat pe frontul din Balcani, unde Diviziile 101 și 103 Infanterie din subordinea sa au luptat împotriva Serbiei. Pentru succesele repurtate Kosch a primit la 27 noiembrie 1915 ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar.

La sfârșitul lunii februarie 1916 a participat la Bătălia de la Verdun, fiind avansat la gradul de general de infanterie la 18 august 1916. La 28 august 1916 a fost numit la conducerea nou-înființatului Comandament General 52 Rezervă, care a fost dislocat în Bulgaria la frontiera cu România.

Între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916 s-au desfășurat Bătălia pentru București. „Grupul Kosch”, aflat sub comanda generalului August von Mackensen, a trecut Dunărea pe la Zimnicea și, împreună cu Armata 9 aflată sub comanda generalului Erich von Falkenhayn, a reușit să înfrângă forțele româno-ruse, aflate sub comanda generalului Constantin Prezan.[2]:p. 40 Ca urmare, la 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au ocupat.

Forțele „Grupul Kosch” au continuat apoi urmărirea forțelor româno-ruse aflate în retragere până la mijlocul lunii ianuarie 1917 când frontul s-a stabilizat în Moldova. Începând cu 1 mai 1917 generalul Kosch a asigurat comanda temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben.

După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și la luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea.

După război a preluat comanda „Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice”. A fost trecut în rezervă pe 10 ianuarie 1919. A decedat în 1942. A fost îngropat în Cimitirul Invalizilor din Berlin. Mormântul lui nu este cunoscut.

Distincții și recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa ca militar, Robert Kosch a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:

  • D-PRU Pour le Mérite.png - Ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar (Germania, 1915)
  • Ord.CoronaFerrea - GC.png - Ordinul Coroana de Fier, clasa I, cu însemne de război (Austria, 1915)
  • PRU Order of Crown ribbon.svg - Ordinul Coroanei (Prusia, 1909)
  • DEU EK 1Kl 1939Clasp BAR.svg - Ordinul Crucea de Fier , clasa II și clasa I (Germania, 1914)
  • TUR Harp Madalyasi BAR.svg - Medalia Steaua Gallipoli (Imperiul Otoman, 1916)
  • Hanseatic Cross from Hamburg ribbon bar.png - Medalia Crucea Hanseatică (Germania, 1916)
  • FriedrichKreutz-mil.png - Crucea Frederickcross (Germania, 1916)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  2. ^ Jacob Lee Hamric, „Germany's Decisive Victory: Falkenhayn's Campaign in Romania, 1916”, în cMichigan War Studies Review, Eastern Michigan University, 2005.05.01, accesat la 14 august 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ro Limba română
    • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
    • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
    • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
    • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
    • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
    • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
    • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
    • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • de Limba germană
    • Ludwig Reiners, In Europa gehen die Lichter aus. Der Untergang des Wilhelminischen Reiches, Beck, München 1954
    • Hanns Möller, Geschichte der Ritter des Ordens „pour le mérite“ im Weltkrieg. 2 Bände, Berlin 1935.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Funcții politice
Predecesor:
General de Infanterie Erich von Falkenhayn
Commandant al Armatei 9
1917-1917
Succesor:
General de Infanterie Johannes von Eben