Romulus Scărișoreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Romulus Scărișoreanu
1917 - General Romulus Scarisoreanu.png
Date personale
Născut4 aprilie 1870
Decedat1950, 80 de ani[1]:p. 246
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriConstantin Scărișoreanu Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 1 Cavalerie
În funcție
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1888 - 1890)
Școala Superioară de Război
Activitate
RamuraCavalerie - Semn de arma.png Cavalerie
GradulSublocotenent (1890)
Locotenent (1895)
Căpitan (1901)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)[3]
A comandat1919-1924 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Mihai Viteazul (Modificați la Wikidata

Romulus Scărișoreanu (n. 4 aprilie 1870, Rucăr - d. 1950, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.[4]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 5 Călărași în luptele din Dobrogea, din campania din 1916.

Pentru bravura și destoiniciia cu care a condus brigada și un detașament mixt în luptele de la Amzacea, Topraisar și Carachioi, în septembrie 1916. În luptele de la Soveja și Pralea, a determinat în luna decembrie 1916 cu detașamentul său frontul pe care s-a stabilit apoi o divizie română.
Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917[5]:p. 110

Biografie[modificare | modificare sursă]

Romulus Scărișoreanu s-a născut la Rucăr, într-o familie din mica boierime. A fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944).[2]:p. 21

A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).).[2]:p. 21

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași.[6][7][8][9]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz.[4]

În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).[10]:p. 138

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Călare dela București la Constantinopol și dela Constantinopol la Constanța. Marș de rezistență Executat de Căpitanu R. Scărișoreanu și A. Alexiu, București (Tip. G. A. Lăzăreanu), 1909[11]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
  2. ^ a b c Romulus Scărișoreanu, în „Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, vol. IV, Golești, 2014
  3. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  4. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  9. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  10. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  11. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera S, accesat la 10 aprilie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916–1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]