Romulus Scărișoreanu
| Romulus Scărișoreanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 4 aprilie 1870 Rucăr, Argeș, România  |
| Decedat | 1950, 80 de ani[1]:p. 246 București, România |
| Frați și surori | Constantin Scărișoreanu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| comandant al Diviziei 1 Cavalerie | |
| În funcție | |
| 1919 - 1924 | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Prim-ministru | Ion I. C. Brătianu |
| Studii | Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1888 - 1890) Școala Superioară de Război |
| Activitate | |
| Ramura |  Cavalerie |
| Gradul | Sublocotenent (1890) Locotenent (1895) Căpitan (1901) Maior (1910) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916) General de brigadă (1917)[3] |
| A comandat | 1919-1924 - comandant al Diviziei 1 Cavalerie |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Coroana României () Ordinul național „Steaua României” () Ordinul Mihai Viteazul () |
Modifică date / text  | |
Romulus Scărișoreanu (n. 4 aprilie 1870, Rucăr - d. 1950, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.[4]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 5 Călărași în luptele din Dobrogea, din campania din 1916.
- „Pentru bravura și destoiniciia cu care a condus brigada și un detașament mixt în luptele de la Amzacea, Topraisar și Carachioi, în septembrie 1916. În luptele de la Soveja și Pralea, a determinat în luna decembrie 1916 cu detașamentul său frontul pe care s-a stabilit apoi o divizie română.”
- Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917[5]:p. 110
Biografie[modificare | modificare sursă]
Romulus Scărișoreanu s-a născut la Rucăr, într-o familie din mica boierime. A fost frate cu generalii Constantin Scărișoreanu (1869-1937) și Cornel Scărișoreanu (1880-1944).[2]:p. 21
A fost sportiv de performanță, practicând echitația. A deținut, recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).).[2]:p. 21
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași.[6][7][8][9]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz.[4]
În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).[10]:p. 138
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- Călare dela București la Constantinopol și dela Constantinopol la Constanța. Marș de rezistență Executat de Căpitanu R. Scărișoreanu și A. Alexiu, București (Tip. G. A. Lăzăreanu), 1909[11]
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1913)
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1907)[3]:p. 586
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 11 noiembrie 1917[5]:p. 110
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
- ^ a b c Romulus Scărișoreanu, în „Enciclopedia Argeșului și Muscelului”, vol. IV, Golești, 2014
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera S, accesat la 10 aprilie 2016
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916–1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
- ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Participarea României la Primul Război Mondial
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
- Comandanți de mari unități ale Armatei României
