Stabilizarea frontului pe Siret (1916)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Stabilizarea frontului pe Siret
Parte din Participării României la
Primul Război Mondial
1916 - Luptele de stabilizare a frontului pe Siret Falkenhayn 209.png
Desfășurarea luptelor
Informații generale
Perioadă 9/22 decembrie 1916- ianuarie 1917
Locație nordul Munteniei - sudul Moldovei
Rezultat Victoria trupele Puterilor Centrale
Modificări teritoriale România
Beligeranți
Flag of Romania.svg România
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg Imperiul Rus
Flag of the German Empire.svg Imperiul German
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg Regatul Bulgariei
Ottoman flag.svg Imperiul Otoman
Conducători
Flag of Romania.svg General Alexandru Averescu
Flag of Romania.svg General Arthur Văitoianu
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg General Eris Han Sultan Ghirei Aliev
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg General Anton Ivanovici Denikin
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg General Leonid-Otto Ottovici Sirelius
Flag of the German Empire.svg General August von Mackensen
Flag of the German Empire.svg General Erich von Falkenhayn
Ottoman flag.svgColonel Mustafa Izzet Bey
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg General Ianko Draganov
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg General Gheorghi Abadjiev

Acțiunile militare de stabilizare a frontului pe Siret au reprezentat o serie de lupte care s-au desfășurat în perioada 9/22 decembrie - ianuarie 1917 în nordul Munteniei și sudul Moldovei, având ca obiectiv principal stoparea înaintării forțelor centrale pe teritoriul național. Ele au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale.

Luptele s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru și Bătălia de la Râmnicu Sărat, încheiate cu victoria forțelor centrale. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei. În final frontul s-a stabilizat pe aliniamentul Mănăstirea Cașin-Răcoasa-Năruja-Odobești-nord Focșani-cursul inferior al Siretului până la Dunăre.[1]:p. 496

Contextul operativ strategic[modificare | modificare sursă]

Ocuparea Munteniei, noiembrie-decembrie 1916

Acțiunile militare au făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916.[1]:pp 491-494

După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești, organizînd rezistența pe aliniamente succesive, mai întâi pe aliniamentul Cricov-Ialomița iar ulterior pe linia de rezistență Râmnicu SăratViziruDunărea.

După pierderea acestor aliniamente, forțele ruso-române au încercat să creeeze o nouă poziție de rezistență, între Carpații Orientali și cursul inferior al rîului Siret.

Forțe participante[modificare | modificare sursă]

Dispozitivul forțelor române[modificare | modificare sursă]

Aripa dreaptă a forțelor române era formată din Armata 2, comandată de generalul Alexandru Averescu, care ocupa dispozitiv de luptă de la râul Slănic până la comunicația Râmnicu Sărat-Focșani. Aripa stângă, până la Dunăre era formată de forțe ruse aparținând de Corpurile 4,8 și 4 Siberian.[1]:p. 495

Forțele Armatei 2 erau împărțite în două grupuri operative: „Grupul Oituz-Vrancea” - comandat de generalul Eremia Grigorescu și „Grupul Râmnic”, comandat de generalul Arthur Văitoianu. Grupul Oituz-Vrancea era format din Divizia 15 Infanterie și Brigada 7 Mixtă iar Grupul Râmnic era format din Divizia 3 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Mărgineanu, Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, Divizia 6 Infanterie, comandată de generalul Nicolae Arghirescu, Divizia 7 Infanterie, comandată de colonelul Grigore Bunescu și Divizia 12 Infanterie, comandată de generalul Traian Găiseanu.[2]

Dispozitivul forțelor germane[modificare | modificare sursă]

Forțele Puterilor Centrale erau grupate în două armate. Armata 9 germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn avea ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu Grupul Kraft în stânga, în regiunea muntoasă și Grupul Morgen în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila.[3]:p. 522

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Comandanți români Comandanți români

Comandanți ruși

Comandanți ai Puterilor Centrale

Comandanți ruși

Comandant al Corpul 4 Armată - General Eris Han Sultan Ghirei Aliev
Comandant al Corpul 8 Armată - General Anton Ivanovici Denikin
Comandant al Corpul 4 Siberian - General Leonid-Otto Ottovici Sirelius

Comandanți ai Puterilor Centrale

Comandant al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen
Comandant al Armatei 9 germană - General de infanterie Erich von Falkenhayn
Comandant al Diviziei 26 Infanterie turcă - Colonel Mustafa Izzet Bey
Comandant al Diviziei 1 Infanterie bulgară - General Ianko Draganov
Comandant al Diviziei 12 Infanterie bulgară - General Gheorghi Abadjiev[4]:pp. 183-184

Planurile de operații[modificare | modificare sursă]

Desfășurarea acțiunilor militare[modificare | modificare sursă]

Rezultate și urmări[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  2. ^ General Gheorghe Dabija, Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934
  3. ^ Constantin, Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  4. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.I-IV, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1932-1936
  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol. I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1936
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987

Vezi și[modificare | modificare sursă]