Marea retragere (Rusia)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marea Retragere
Parte a Frontului de Est al Primului Război Mondial
EasternFront1915b.jpg
Frontul de est între iunie și septembrie 1915
Informații generale
Perioadă iulie - septembrie 1915
Locație Galiția și Polonia
Rezultat Victorie germană
Modificări teritoriale Retragerea Rusiei din Galiția și Polonia
Beligeranți
 Germania
 Austro-Ungaria
 Imperiul Rus
Conducători
Germania Erich von Falkenhayn
Germania Erich Ludendorff
Imperiul Rus Marele Duce Nicolae
Imperiul Rus Mihail Alekseiev
Imperiul Rus Nikolai Iudovici Ivanov
Efective
1.136.000 soldați
4650 tunuri[1]
1.200.000 soldați
6000 tunuri mobile[2]
Pierderi
Armata Germană: 200.000 uciși, răniți și dispăruți[3] cca. 500.000 uciși
1.000.000 prizonieri[1]

Marea Retragere a fost o retragere strategică a Armatei Imperiale Ruse din Galiția-Polonia în Primul Război Mondial. Soldații ruși slab echipați și depășiți numeric în anumite secțiuni ale frontului au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale.

Context[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane: Armata a XI-a, Armata a XII-a, Armata Niemen și Armata de pe Bug. Echilibrul de putere pe Frontul de Est s-a schimbat dramatic 13 armate ale Puterilor Centrale înfruntau nouă armate rusești slăbite. Sub presiunea Kaiserului, Falkenhayn le-a oferit lui Hindenburg și Ludendorff permisiunea unei ofensive în regiune.

Având în vedere aceste evoluții, Stavka a decis să pună în aplicare o retragere tactică cu scopul de a obține timpul necesar pentru a activa potențialul industrial rus capabil de a sprijini efortul de război. Cea mai gravă problemă pentru Armata Rusă în primăvara anului 1915 a fost lipsa armelor și a muniției, astfel un număr mare de oameni care au fost mobilizați în 1914 nu aveau nicio armă.[4]

Ofensiva[modificare | modificare sursă]

După Ofensiva Gorlice–Tarnów de la începutul lunii iunie 1915, trupele lui August von Mackensen au traversat râul San și au capturat Przemyśl. La data de 20 iunie, comandantul rus a ordonat retragerea din Galiția, iar pe 22 iunie, germanii au ocupat Lvov, capitala regiunii.[5] Retragerea din Galiția a provocat consecințe grave tuturor popoarelor din diferite grupuri etnice care locuiau în regiune.[5] Multi germani din Galiția au fost deja transferați în regiunea Volinia la sfârșitul anului 1914.[5] În timpul Marii Retragerii rusești din vara anului 1915, sute de mii de evrei, germani și polonezi din Galiția au fost evacuați în mod brutal și transferați spre est.

Grație cuceririi Liovului, generalul Mackensen a fost promovat la gradul de feldmareșal, comandantul unui grup de patru armate austro-germane.[6] Între 23 și 27 iunie germanii au trecut, de asemenea, râul Nistru, în cele din urmă ofensiva a fost oprită la începutul lunii iulie, din cauza contraatacurilor rușilor.

Pe 13 iulie, armatele Puterilor Centrale au reluat ofensiva. Linia unităților rusești a intrat în criză și a fost retrasă pe noi poziții defensive (Ivangorod-Lublin-Chełm).

Unitate de cavalerie germană care intră în Varșovia pe 5 august 1915.

Varșovia a fost al doilea cel mai mare oraș european care a căzut în mâinile germanilor, exact la un an după cucerirea Bruxelles-ului, de asemenea, pentru prima dată de la căderea lui Napoleon, Rusia a pierdut controlul capitalei poloneze.[7] În timp ce continua înaintarea germanilor la est de Varșovia, rușii s-au bazat pe garnizoana cetatii Novogeorgievsk.[7]

Noi atacuri a trei armate germane (a VIII-a, a X-a și a XII-a) din Prusia Orientală spre sud a provocat prăbușirea sectorului nordic, forțându-i pe ruși să se retragă pe noi poziții care formau o linie dreaptă pe direcția nord-sud. Germanii au cucerit și orașele Brest-Litovsk (25 august) și Vilnius (19 septembrie).

Urmări[modificare | modificare sursă]

Anul 1915 a fost unul dezastruos pentru Rusia, pierderea teritoriilor Poloniei, numărul mare de soldați luați prizonieri și prăbușirea sistemului de alimentare cu combustibil a provocat o criză politică internă gravă, însoțită de scăderea moralului trupelor forțate să se retragă.[5] Linia frontului se întindea de la Marea Baltică la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil.

O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii pământului pârjolit în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației.[5]

Pe 21 august 1915, țarul Nicolae al II-lea l-a demis pe Marele Duce Nicolae, preluând comanda directă a armatei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Norman Stone, The Eastern Front, 1975, p.191
  2. ^ Norman Stone, The Eastern Front, 1975, p.174
  3. ^ Richard L. DiNardo, 2010, p. 132-133
  4. ^ en William C. Fuller, The foe within: fantasies of treason and the end of Imperial Russia, Cornell University, 2006, pag. 187
  5. ^ a b c d e Mark Von Hagen, War and the Transformation of Loyalties and Identities in the Russian Empire, 1914-18, in Silvio Pons, Andrea Romano, Russia in the age of wars, 1914-1945, Fondazione Feltrinelli, pag.17
  6. ^ en August von Mackensen, 1849-1945, German Field Marshal
  7. ^ a b Martin Gilbert, La grande storia della prima guerra mondiale, 1994, pag. 225

Legături externe[modificare | modificare sursă]