Bătălia de pe Valea Oltului (1916)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bătălia de pe Valea Oltului
Parte din Participării României la Primul Război Mondial
Generalul David Praporgescu.png
Generalul David Praporgescu
Informații generale
Perioadă 26-29 septembrie 1916
Locație Valea Oltului, Valea Topologului - România
Rezultat blocarea încercării trupelor Puterilor Centrale de a trece Carpații
Modificări teritoriale Munții Carpați
Beligeranți
Flag of Romania.svg România Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Imperiul austro-ungar

Flag of the German Empire.svg Germania

Conducători
Flag of Romania.svg General de brigadă David Praporgescu general de brigadă Gheorghe Sănătescu Flag of Romania.svg Colonel Traian Moșoiu Flag of the German Empire.svg Erich von Falkenhayn

Flag of the German Empire.svg Konrad Krafft von Dellmensingen

Bătălia de la Sibiu s-a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului I Armată român și forțele Armatei 9 germane.

Bătălia s-a încheiat cu anihilarea încercării trupelor Puterilor Centrale de a trece Carpații pe văile Oltului și Topologului.

Contextul operativ strategic[modificare | modificare sursă]

Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916

Bătătlia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.[1]:pp 472-473

Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general.[2]:pp 23-27

Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului.[3]:p. 394

Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe”.[2]:p. 105 În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați.[2]:pp 105-132

Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile”.[3]:p. 391

Forțe participante[modificare | modificare sursă]

Dispozitivul forțelor române[modificare | modificare sursă]

Desfăşurarea acţiunilor militare

Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.[1]:pp 464-467.

Dispozitivul forțelor germane[modificare | modificare sursă]

Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin.

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Comandanți români[modificare | modificare sursă]

Planurile de operații[modificare | modificare sursă]

Desfășurarea acțiunilor militare[modificare | modificare sursă]

Acţiunilor militare din noiembrie 1916

Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu a reușit să stabilizeze situația frontului după retragere în debandadă și cu pierderi semnificative a Corpului 1 Armată, care a urmat pierderii bătăliei de la Sibiu sub comanda dezastruoasă a fostului comandant, generalul Ioan Popovici. La 13 octombrie 1916 generalul Praporgescu este rănit mortal de un obuz căzut din întâmplare lângă grupul de ofițeri cu care inspecta o poziție de pe front.[4]

Generalul Praporgescu era un soldat de elită, cu frumoase însușiri sufletești și profesionale. Generalul moștenise de la predecesorul său [generalul Ioan Popovici, n.n.] o situație aproape disperată; el făcu sforțări mari ca să organizeze pozițiile defensive ale armatei sale, să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul.[3]:p. 422

Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru reîntregirea României

Forțele germane erau formate din Grupul „Kraft” - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin.[2]:pp 125-136

Rezultate și urmări[modificare | modificare sursă]

După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților.

Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. […] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin acest procedeu noi cuceream pradă bogată, prizonieri, material, trebuia în schimb să plătim înaintarea noastră cu sacrificii serioase.[2]:p. 136

General Erich von Falkenstein, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  2. ^ a b c d e Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  3. ^ a b c Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  4. ^ Vasile Iosipescu, Gheorghe Preda, Generalul David Praporgescu, Editura Militară, București, 1967

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dabija, Gheorghe, (general), Armata română în Răsboiul mondial (1916-1918), vol II, București, 1930
  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]