Portal:Astronomie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
modificare 

Astronomie

Solar sys.jpg

Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete. Fenomenele relevante includ explozii de supernove, explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice de fond. Mai general, astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este o ramură a astronomiei și studiază Universul în ansamblu

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. În trecut, astronomia includea discipline la fel de diverse precum astrometria, navigația cerească, astronomia observațională și întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia profesionistă este sinonimă cu astrofizica

Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice.

modificare 

Articol selectat - arată alt articol

Black hole - Messier 87.jpg
O gaură neagră este o regiune în spațiu-timp cu o forță gravitațională atât de mare încât nimic — nici măcar particulele și radiația electromagnetică ca lumina — nu poate scăpa odată intrat în ea. Teoria relativității generale prezice că o masă suficient de compactă poate deforma spațiul și timpul astfel încât să formeze o gaură neagră. Limitele unei astfel de regiuni din care nimic nu poate scăpa este numită orizontul evenimentelor. Chiar dacă orizontul evenimentelor are un efect enorm asupra sorții și circumstanțele unui obiect care trece prin aceasta, nicio caracteristică aparentă nu poate fi observată. În multe moduri o gaură neagră se comportă ca un corp negru ideal, deoarece nu reflectă lumină deloc. Mai mult, teoria câmpului cuantic în spațiu-timp curbat prezice un orizont al evenimentelor invers proporțional masei acestuia. Temperatura este de ordinul miliardelor de grade Celsius în cazul găurilor negre de masă stelară, făcându-le, esențial, imposibil de observat.

Obiecte a căror câmp gravitațional sunt suficient de puternice încât lumina nu poate scăpa au fost considerate prima dată în secolul al XVIII-lea de John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă al relativității generale care ar caracteriza o gaură neagră a fost găsită de Karl Schwarzschild în 1916, chiar dacă interpretarea sa ca o regiune din spațiu din care nimic nu poate scăpa a fost prima dată publicată de David Finkelstein în 1958. Găurile negre au fost de mult considerate o curiozitate matematică; a fost în timpul anilor 1960 când munca teoretică a arătat ca acestea au fost o predicție a teoriei relativității generale. Descoperirea stelelor neutron la sfârșitul anilor 1960 au stârnit interes în realitatea obiectelor compacte colapsate gravitațional.

Găurile negre cu o masă stelară sunt așteptate a se forma atunci când o stea foarte masivă se colapsează la sfârșitul ciclului de viață. După ce o gaură neagră s-a format, aceasta poate continua să crească prin absorbția continuă de masă din împrejurimi. Prin absorbția de alte stele și coliziunea cu alte găuri negre, găuri negre supermasive cu o masă de milioane de sori se pot forma. Există o prezumție generală cum că aproape fiecare galaxie are o gaură supermasivă la centrul ei.

modificare 

Biografie selectată - arată altă biografie

PSM V78 D326 Ptolemy.png

Ptolemeu (c.100 – c. 170) a fost un matematician, astronom, geograf și astrolog grec. El a locuit în orașul Alexandria, în provincia romană din Egipt, sub stăpânirea Imperiului Roman, a avut un nume latin, a citat filosofii greci, și a folosit observații babiloniene și teoria lunară babiloniană. Astronomul din secolul al XIV-lea Theodore Meliteniotes a dat ca loc de naștere drept orașul grecesc Ptolemais Hermiou în Thebaid. Această atestare este destul de târzie, însă nu există alte dovezi care să o confirme sau să o contrazică. A murit la Alexandria în jurul anului 168.

Ptolemeu a scris mai multe tratate științifice, dintre care trei au fost importante pentru științele bizantine, islamice și occidentale de mai târziu. Primul este tratatul astronomic acum cunoscut sub numele de Almageste, deși inițial a fost intitulat Tratatul matematic (Μαθηματικὴ Σύνταξις, Mathēmatikē Syntaxis) și apoi cunoscut sub numele de Marele Tratat (Ἡ Μεγάλη Σύνταξις, Hē Megálē Syntaxis). Al doilea este Geografia, care este o discuție aprofundată a cunoștințelor geografice ale lumii greco-romane. Al treilea este tratatul astrologic în care a încercat să adapteze astrologia horoscopică la filosofia naturală aristotelică din zilele sale. Aceasta este uneori cunoscută sub denumirea de Apotelesmatiká dar mai des cunoscută sub numele de Tetrabiblos, din grecescul Τετράβιβλος care înseamnă „patru cărți”.

modificare 

Imagine selectată - schimbă imaginea

Black Hole Outflows From Centaurus A.jpg
Credit: ESO/WFI

Această imagine a Centaurus A arată o perspectivă nouă și spectaculoasă asupra puterilor găurilor negre supermasive.

modificare 

Alte Portaluri

modificare 

Faza Lunii

  • ...că roiul de stele Messier 103 poate fi observat folosind binoclu?
  • ...că muntele Olympus Mons de pe Marte este cel mai înalt vârf al Sistemului Solar?
  • ...că telescopul de 40 de metri al lui William Herschel a fost cel mai mare telescop din lume timp de 50 de ani?
  • ...că un jet de la una dintre stelele componente ale lui Z Canis Majoris are peste 11 ani-lumină?
  • ...că temperatura medie la suprafața Soarelui este de 5.500 °C, iar în miezul său, 15.000.000 °C?
  • ...că Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,8 centimetri în fiecare an?
  • ...că toate planetele Sistemului Solar se rotesc în sensul invers acelor de ceas cu excepția planetei Venus?
modificare 

Articole

Emojione1 1F30C.svg
Celestia.png
Milky Way 2005.jpg
Gb1508 illustration.jpg
Popular culture atom symbol.svg
Gas giant forms from stellar gas - dust.jpg
Astrolabe-Persian-18C.jpg
Astronomy Amateur t.svg
Kepler EQ.svg
Astroclock-24hourdial.png
rechts
Gnome-colors-alacarte.svg
modificare 

Asociația Wikimedia