Alexandru Socec

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Socec
Date personale
Născut17 august 1859
București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Modificați la Wikidata
Decedat31 mai 1928, 69 de ani
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cu1885 - Susie Harlan Price
1917 - Smaranda[1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 2 Infanterie
În funcție
3 septembrie 1916 - 8 decembrie 1916
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
PredecesorGeneral de brigadă Constantin Manolescu
SuccesorColonel Ștefan Holban
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1880 - 1882)
Școala Superioară de Cavalerie din Viena 1883
Activitate
Ramura Cavalerie
GradulSublocotenent (1883)
Locotenent (1887)
Căpitan (1893)
Maior (1898)
Locotenent-colonel (1901)
Colonel (1907)
General de brigadă (1913)[2]
A comandat1916 - comandant al Diviziei 2 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Bene Merenti ()  Modificați la Wikidata

Alexandru Socec (n. 17 august 1859, București - d. 31 mai 1928, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916 .[3]

A fost acuzat pe nedrept de părăsire de post pe timpul Bătăliei pentru București, fiind condamnat de Tribunalul Militar la 22 ianuarie 1917 și degradat în fața trupelor pe care le-a comandat. Deși nevinovat, rămâne închis până la 3 octombrie 1918, când procesul este revizuit de Tribunalul Militar din Iași prezidat de generalul Constantin Coandă. Generalul Al. Socec a fost absolvit de toate acuzațiile nefondate în baza cărora fusese condamnat, fiind apoi reintegrat în drepturi și onoruri.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Alexandru Socec s-a născut în anul 1859, la București. Tatăl său a fost celebrul librar și editor Ioan V. Socec, originar din Săcele, refugiat în București în 1848, în urma participării la Revoluția de la 1848.

A urmat liceul în Germania, la Leipzig pe care l-a absolvit în 1877. Din 1877 pânâ în 1880 face o lungă călătorie de plăcere la Viena, Dresda, Paris, Nisa și Monte Carlo. Revenit în țară se înscrie la Școala de subofițeri de la Mănăstirea Dealu, în urma absolvirii căreia va fi avansat la gradul de sublocotenent în 1883.

În 1885 se căsătorește la Viena cu Susie Harlan Price (n.1860 sau 1862,în Wilmington, Delaware), o americană pe care o cunoscuse în Franța. În urma decesului acesteia în 1914, se va recăsători în anul 1917, la Iași (în închisoare), cu Smaranda (n. 1880).[1][4]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Alexandru Socec a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori sau comandant al Corpului 3 Teritorial.[5][6][7][8]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 3 Infanterie, în perioada 27 august 1916 - 3 septembrie 1916 și comandant al Diviziei 2 Infanterie, în perioada 3 septembrie 1916 - 8 decembrie 1916.[9]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Calul. Principii asupra organizației, exteriorului, hygienei, potcovitului și boalelor calului cu 91 figuri în text și 5 planșe colorate, aretand exteriorul și dispozițiunile interioare ale organelor, de Alexandru V. I. Socec Căpitan de cavalerie, Editura Librăriei Socecu & Comp., Bucuresci, 1895.
  • Dictionnaire des guerres. La guerre Franco-Allemande. Recueil par ordre alphabétique des événements de 1870-71 par Alexandre Socec, Capitaine de la Cavalerie roumaine. Bucarest, Établissement Graphique J. V. Socecu, 1893.
  • Dictionnaire des guerres. La guerre Franco-Allemande. Recueil par ordre alphabétique des événements de 1870-71 par Alexandre Socec, Capitaine de la Cavalerie roumaine, Ed. II. Bruxelles, Librairie Militaire Spineaux & C-ie, 1895.
  • Gramatica germană, prelucrată după cele mai bune metode de Alex. Socecu, Editura Socecu, București,1881.
  • Die Rumänische Armee, ihre Organisation, Einteilung, Stärke und Uniformierung, Bearbeitet von Alexander I. V. Socecu Rittmesiter im Königl. Rumänische I. roten Husaren-Regiment, Ritter der Krone von Rumänien etc. II Deutsche Verlagsdruckerei Albert Müller, 189?[10]
  • Zile de restriște din anii 1916 - 1918 și episodul din Bătălia de pe Argeș de Generalul Alexandru I. V. Socec, fost Comandant al Diviziei a 2-a, al Grupului Român de Divizii 2, 9, 12, 15 și al Div. 2/5. Ediția 2-a, București, „Tiparnița”, Institut de Arte Grafice, 1928.
  • Jurnal - 25 caiete manuscrise, 1877-1928[11].

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Arhivele Naționale ale României Socec Alexandru, General. 1877-1951, Inventar nr. 1243
  2. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  3. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ Socecu Family, accesat la 14 aprilie 2015. Vezi și ANIC, fond General Alexandru Socec, inv. 1243, dos. 20, f. 45v.
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  9. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  10. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera S, accesat la 14 aprilie 2015
  11. ^ Arhivele Naționale Istorice Centrale, București (A.N.I.C.), Fond General Alexandru Socec (1877-1951), inv. nr. 1243 - 26 dosare: 1) 1927-1936 (scrisori primite); 2) 1877-1879; 3) 1879-1880; 4) 1880-1883; 5) 1883-1888; 6) 1888-1894, 7) 1894-1900; 8) 1899-1920; 9) 1900-1906; 10) 1914-1919; 11) 1917; 12) 1920-1921; 13) 1922; 14) 1921; 15) 1922; 16) 1922-1923; 17) 1923; 18) 1923-1924; 19) 1924-1925; 20) 1925 (cu completări ale Smarandei Socec); 21) 1925-1926; 22) 1926-1927; 23) 1927; 24) 1927-1928; 25) 1928 (cu completări ale Smarandei Socec); 26) 1917, 1920 și f.d.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929.
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934.
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989.
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979.
  • Bogdan Popa, Family Ties, Society Life and Accidental Diplomacy: Notes on the Diary of General Alexandru Socec, în vol.: Claudiu-Lucian Topor, Daniel Cain, Alexandru istrate eds., Rumänien in Europa III. Through the Diplomats Eyes. Romanian Social Life in the Late 19th and Early 20th Century, Kaiselautern und Mehlingen, Parthenon Verlag, 2016.

Vezi și[modificare | modificare sursă]