Ioan Vlădescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Vlădescu
Ioan Vlădescu.jpg
Date personale
Născut 5 iulie 1870
Comani, România Modificați la Wikidata
Decedat 1949, 79 ani
Părinți Dumitru și Catinca Vlădescu
Căsătorit cu Magdalena Marin (24 septembrie 1895)
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 1 Infanterie
În funcție
Monarh Ferdinand I
Prim-ministru Ion I. C. Brătianu
Studii Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1889 - 1891)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1891-1892)
Școala Superioară de Război(1894 - 1896)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1891)
Locotenent (1894)
Căpitan (1899)
Maior (1909)
Locotenent-colonel (1913)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1921)[1]
A comandat 1918 - comandant al Diviziei 1 Infanterie
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Medalia „Avântul Țării” (Modificați la Wikidata

Ioan Vlădescu (n. 5 iulie 1870, Comani - d. 1949)[2]:p. 343 a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie de infanterie în campania anului 1918.[3]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Vlădescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer în statul major al al Regimentului 3 Artilerie și șef de stat major al Diviziei 1 Infanterie.[4][5][6][7]

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: șef de stat major al Corpului I Armată și comandant al Diviziei 1 Infanterie.[3][2]:p. 343

După război a îndeplinit o serie de funcții în eșaloanele superioare ale armatei, cum ar fi comandant al Corpului de Jandarmi (1927) și comandant al Diviziei 9 Infanterie. A fost trecut în rezervă în 1930.[2]:p. 343

Decorații[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b c Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei București, 2012
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929.
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934.
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989.
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979.

Vezi și[modificare | modificare sursă]