Petre P. Carp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Carp (nume).
Petre P. Carp
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Țibănești, Iași, România Modificați la Wikidata
PărințiPetrache Carp
Căsătorit cuSevastia Cantacuzino
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
diplomat
politician
critic literar[*]
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIon I.C. Brătianu
Succedat deTitu Maiorescu
În funcție
 – 
Precedat deGheorghe Grigore Cantacuzino
Succedat deDimitrie A. Sturdza
În funcție
 – 
Precedat deGheorghe Grigore Cantacuzino
Succedat deDimitrie A. Sturdza
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMihail Pherekyde
Succedat deAlexandru N. Lahovari
Ambasador al României în Austria Modificați la Wikidata
În funcție
noiembrie 1882 – octombrie 1884
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAlexandru G. Golescu
Succedat deNicolae Calimachi-Catargiu
Senator al României Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice Modificați la Wikidata

Partid politicPC
Alma materUniversitatea Bonn
Liceul francez din Berlin[*]

Petre P. Carp (n. , Iași, Moldova – d. , Țibănești, Iași, România) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator, cel de-al 21-lea prim-ministru al României.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Petre P. Carp s-a născut într-o familie boierească din Moldova. Tatăl său, Petrache Carp, era mare stolnic, iar mama sa era fiica lui Iorgu Radu, un boier bogat din Dealu Mare, de lângă Bârlad. Și-a petrecut copilăria iarna la Iași și vara la Țibănești, pe moșia familiei[2].

A fost trimis încă din copilărie la Berlin (1850), unde învață la Französisches Gymnasium („Liceul francez”).

În anul 1858 își ia bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și contribuie la punerea bazei societății Junimea (primăvara anului 1864).

Deși a fost numit în postul de auditor onorific la Consiliul de Stat (1865), a participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței Domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 - iulie 1867).

A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași, iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.

Adept al ideilor junimiste, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii conservatori din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.

A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 - aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie - octombrie 1873). În perioada noiembrie 1882 - octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena. În anul 1891 gruparea junimistă se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte al acestui nou partid. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România, a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 - 14 mai 1913). A fost prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 - 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 - 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator. În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale.

Văzut pe scară largă ca neclintitor și tranșant în poziția sa publică și respectat ca orator, P. P. Carp s-a opus curentului majoritar în diverse dezbateri politice. Întregul său discurs a fost o alternativă la tendințele protecționiste, antisemite și populiste ale liberalismului românesc „roșu”. Salutând occidentalizarea și comerțul liber, viziunea sa asupra dezvoltării s-a bazat totuși pe gradualism și a criticat experimentele moderne în guvernare. Cele două administrații ale lui Carp sunt amintite pentru reformele lor fiscale, încurajarea investițiilor străine și tentativa lor de combatere a corupției politice.

Germanofil și rusofob, Carp a reunit consensul pentru a conduce Regatul României în Tripla Alianță, dar politica sa externă a devenit complet nepopulară la începutul Primului Război Mondial. În acea perioadă, el a fost singura persoană publică proeminentă care a cerut o declarație de război împotriva Puterile Antantei. El a ieșit din pensionare în timpul ocupației germane a României, când l-a inspirat pe colegul conservator Lupu C. Kostaki să înființeze un guvern teritorial colaborativ. Acest proiect final a provocat căderea lui în dizgrație odată ce guvernul legitim a redobândit controlul.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Petre P. (Petre) Carp, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ Adriana Oprea-Popescu (). „Omul potrivit la locul potrivit”. Jurnalul Național. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 93–96 

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Alexandru G. Golescu
Ministrul Afacerilor Externe
20 aprilie14 decembrie 1870
Succesor:
Nicolae Calimachi-Catargiu
Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino
Prim-ministrul României
19 iulie 190027 februarie 1901
Succesor:
Dimitrie Sturdza
Predecesor:
Ion I. C. Brătianu
Prim-ministrul României
14 ianuarie 191110 aprilie 1912
Succesor:
Titu Maiorescu



Format:Guvernele Petre P. Carp