Aristide Razu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aristide Razu
1916 - General Aristide Razu (aici in 1929).png
Date personale
Născut7 martie 1869
Cahul, România Modificați la Wikidata
Decedat1950 (81 de ani)
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
PărințiAristide și Clara Razu
Căsătorit cuMargareta Mandrea, (n.1881, d.1968)[1]
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Comandant al Diviziei 5 Infanterie
În funcție
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1886 - 1888)
Universitatea tehnică din Liege(1893 - 1896)
Școala Superioară de Război
Activitate
RamuraGeniu - semn de arma.png Geniu
GradulSublocotenent (1888)
Locotenent (1891)
Căpitan (1896)
Maior (1905)
Locotenent-colonel (1910)
Colonel (1913)
General de brigadă (1916)
General de divizie (1917)[2]
A comandat1916 - comandant al Diviziei 22 Infanterie
1917 - comandant al Diviziei 5 Infanterie
1916 - comandant al Corpului I Armată
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1916)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Companion of the Order of the Bath[*]  Modificați la Wikidata

Aristide Razu sau „Aristarh Razu” (n. 7 martie 1869, Cahul - d. 1950, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. Tatăl său, Aristide Razu, a fost medic și ulterior om politic, fiind ales în mai multe rânduri ca primar al orașului Târgu Ocna.[3]

Tatăl să provenea dintr-o ramură a familiei boierești Razu, din Moldova.[4] Se căsătorește pe 15 iunie 1902, cu Margareta Laura Zoe Mandrea, fiica lui Nicolae și Zoe Mandrea. Nicolae Mandrea (n.1842 - d. 1910), a fost Președintele Secțiunii a II-a Înalta Curte de Casație și Justiție, [5] și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. [6] Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. [1]

A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917.[7]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Aristide Razu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau a Serviciului geniului din Corpul 2 Armată. În 1893 se mută la cerere la Regimentul 1 Geniu[8] Între 1893-1896 este trimis la studii în străinătate, urmând cursurile Universității Tehnice din Liege, Belgia.[9] La revenirea în țară urmează cursurile Școala Superioară de Război, ia după absolvirea acesteia a fost profesor ajutor de fortificații la Școala Specială de Artilerie și Geniu, până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armată.[10]:p. 432

Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul.[11]:p. 12 În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău.[12]:p. 121

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armată în anul 1918.[7] Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5 Infanterie în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de Comandor, la 23 mai 1918. A mai fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu spade, în gradul de Comandor (la 28 iulie 1918.[13]

În anul 1925 a fost numit Inspector general al geniului, poziție din care a fost trecut în rezervă în anul 1928.[14]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Conferințe de fortificațiune pasageră ținute de Căpitanul A. Razu gradelor inferioare de infanterie care au urmat școala practică de lucrări de campanie, la Regimentul 1 Geniu, în anii 1900 și 1901, ed. II. revăzută, Tipografia Regimentului 1 Geniu Bucuresci, 1901
  • Conferințe de semnalisare ținute de Căpitanul A. Razu oficerilor și gradelor inferioare cari au urmat școala practică de lucrări de campanie în tabăra de la Schitul-Golești, în vara anului 1900, sub direcțiunea superioară a Colonelului Ioan Culcer, Comandantul Regimentului 1 Geniu, ed. II revăzută, Tipografia Regimentului 1 Geniu Bucuresci, 1901
  • Cursul de fortificațiune. Vol. I. Părțile III-IV. Organizarea forturilor și constituirea și organizarea cetăților permanente, întocmit și predat de căpitanul de geniu Aristide Razu, profesor ajutor sub direcțiunea Maiorului Sc. Panaitescu, profesor. Autografia Școalelor militare de Artilerie și Geniu, București, 1903
  • Manual de telegrafie și telefonie pentru campaniile de telegrafie. Cu un atlas cuprinzând 20 foi, lucrat de Căpitanul A. Razu din Geniu. Institutul de Arte Grafice, Carol Göbl, Bucuresci, 1899
  • Anexa la Manualul de telegrafie și telefonie, lucrat de Căpitanul A. Razu din Geniu Institutul de Arte Grafice, Carol Göbl, Bucuresci, 1903[15]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Familia Bălcescu, accesat la20 decembrie 1914
  2. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  3. ^ Epoca, an. I, nr. 139, vineri 9 mai 1886
  4. ^ Mihai Sorin Rădulescu, În căutarea unor istorii uitate. Familii românești și peripluri apusene, Editura Vremea, București, 2011
  5. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera M, accesat la 20 decembrie 2014
  6. ^ Iacob Negruzzi, Albumul societății «Junimea», Iași, aprilie 1878
  7. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  8. ^ Adevărul, an VI, no. 1714, joi 2 decembrie 1893
  9. ^ H. T. Montague Bell, The Near East year book and who's who: a survey of the affairs, political, economic and social, of Yugoslavia, Roumania, Bulgaria, Greece and Turkey, Near East, Ltd, 1927, accessat la 20 decembrie 014
  10. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  11. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  12. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  13. ^ Monitorul Oficial, no. 44, miercuri 23mai/5 iunie 1918
  14. ^ Col. Marian Gargaz, Monumentul „Leul” - simbolul gloriei și eternității armei geniu, în revista „Forțele Terestre”, nr. 3, 2009
  15. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera R, accesat la 20 decembrie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie foto[modificare | modificare sursă]