Sari la conținut

Ioan Oprescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Oprescu
Date personale
Născut7 aprilie 1865
PărințiIoan și Maria (născută Hermeziu) Manolescu Mladian
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 13 Infanterie
În funcție
1916 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1884 - 1886)
Școala Superioară de Război
Activitate
Ramura Cavalerie
GradulSublocotenent (1886)
Locotenent (1891)
Căpitan (1895)
Maior (1903)
Locotenent-colonel (1908)
Colonel (1911)
General de brigadă (1916)[1]
A comandat1916 - comandant al Diviziei 13 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României ()
Ordinul național „Steaua României” ()  Modificați la Wikidata

Ioan Oprescu (n. 7 aprilie 1865 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916.[2]

Cariera Militară

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Oprescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași.[3][4][5][6]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie - 10/23 septembrie 1916 și șef de stat major al Corpului I Armată.[2]

  • Chestiunea Oficierilor de Cavalerie sau Trecerea oficerilor de Stat-major din o armă in in alta, de Căpitan Oprescu din Cavalerie, brevetat de Stat-major. București (Tip. N. Miulescu), 1896
  • Procedeul in execuțiunea manevrelor, de Căpitan I. Oprescu din Cavalerie, brevetat de Stat-Major. Bucuresci (Tip. Voința Națională), 1898.[7]
  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  4. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  5. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  7. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera O, accesat la 14 februarie 2016
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979