Pan (mitologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pan, zeu din mitologia greacă veche, era fiul lui Hermes și al Dryopei, socotit drept protector al turmelor și al păstorilor. Își avea reședința în Arcadia și era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul modern). Pan avea o înfățișare ciudată, fiind jumătate om și jumătate animal; avea coarne, barbă și copite de țap, iar trupul îi era acoperit de păr. Trăia în desișul codrilor, în umbra cărora pândea nimfele, și adeseori îl întovărășea pe zeul Dionis, din cortegiul căruia făcea parte. În mitologia romană, Pan era identificat cu Faunus și cu Lupercus. Pan a inventat naiul cind in padure s-a apropiat de o nimfă ea s-a tranformat într-o trestie si din ea el a inventat naiul.

Sculptură reprezentându-l pe Pan în timp ce îl învață pe păstorul Daphnis să cânte la nai; cca. 100 î.C., Pompei

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

în dialogul platonic Cratylos, Socrate consideră că numele se trage de la tot (pan).[1]

Caracterizare[modificare | modificare sursă]

Epitete[modificare | modificare sursă]

  • Aigokerôs „(Cel) cu coarne de capră”[2]
  • Ακρωριτης (Akrôritês) „de pe muntele Acroria”, epitet dat zeului Pan venerat pe muntele Acroria[2]
  • Αγρευς (Agreus) „Vânătorul”[2]
  • Αγροτας (Agrotas) „Dătător de pășuni”[2]
  • Ἁλιπλανκτος (Haliplanktos) „(cel) rătăcitor pe mare”[2]
  • Limenia, Limenitês, Limenitis, sau Limenodkopos „protectorul portului”[2]
  • Λυτηριος (Lytêrios) „(Cel) ce dă drumul”[2]
  • Mainalios epitet dat zeului Pan venerat pe muntele Maenalus[2]
  • Νομιος (Nomios) „(Zeul) pășunilor”[2]
  • Φορβας (Phorbas) „Înspăimântătorul”[2]
  • Σινοεις (Sinoeis) „Pacoste”[2]
  • Σκολειτας (Skoleitas) „Îndoit”[2]

Atribute[modificare | modificare sursă]

Pan apare adesea cu un nai. Animalul său sacru este capra și plantele sale sacre sunt pinul negru și trestia.[3]

Mituri[modificare | modificare sursă]

Pan este fiul lui Hermes, iar mama lui, în funcție de sursă, poate fi fiica lui Driopos, Thimbris, Penelopeea, nimfa profetică Sose, Calisto sau Orneios.[3]

Cultul lui Pan[modificare | modificare sursă]

Răspândire geografică[modificare | modificare sursă]

Grecia de Sud:

Grecia centrală:

Peninsula italică

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (1978). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 285-286 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l Epitete ale lui Pan, cu referințe
  3. ^ a b en [1]
  4. ^ Strabon, Geografia „Cartea IX” Capitolul 1 §21 (Vol. II, p. 333-334)
  5. ^ a b c d e f g en Cultul lui Pan, cu referințe pe theoi.com

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pan