Parcul Herăstrău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Parcul Herăstrău cu vedere spre Casa Presei Libere.
Acest articol se referă la Parcul Carol II sau Parcul Herăstrău . Pentru alte sensuri, vedeți Parcul Carol (dezambiguizare).

Parcul Herăstrău este un parc de mare întindere al Bucureștiului, situat în partea de nord a orașului, delimitat de B-dul Prezan Constantin, B-dul Aviatorilor, Șos.Nordului, Str. Elena Văcărescu, Șos. București-Ploiești, Șos. Kiseleff[1]. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha). Suprafața sa totală este de 187 ha.[2] Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o lungime de 5,92 km.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf.[4] S-au expropriat câteva zeci de locuințe sărace și o întreprindere industrială, s-au trasat alei pentru a face loc în mai 1939 celui mai întins spațiu verde la acea vreme din București.[5] Proiectele pentru acest parc au fost realizate de arhitecții Ernest Pinard și Rebhun. Fr. Rebhun a fost un talentat și prolific arhitect peisagist austriac care a contribuit la crearea compoziției vegetale (arbori, arbuști, flori), iar arhitectul român Octav Doicescu a proiectat aleile.

Placa memorială de la Muzeul Satului, care amintește de crearea Parcului Herăstrău, sub domnia MS Regelui Carol al II-lea.

La intrarea în Muzeul Satului din București, o placă memorială amintește de marile lucrări hidrotehnice care s-au făcut, sub domnia Majestății Sale Regelui Carol al II-lea al României, pentru crearea Parcului Herăstrău și a întregii zone verzi din nordul Capitalei, în anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae Caranfil. Textul spune: „Sub domnia Regelui nostru Carol II, Primarii Capitalei fiind Dem Dobrescu, Al. Donescu, în anii 1932-1937 s’a făcut asanarea mlaștinelor Colentinei, înfăptuindu-se lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări la Buftea, precum și derivarea de ape din râul Ialomița la Bilciurești, ca să însănătoșească Capitala Țării și să o înfrumosețeze. Această lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale București, Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil.”

În 1951, parcul a fost extins, transformat și reinaugurat în forma sa actuală.[6][7]

De-a lungul istoriei sale, parcul s-a numit Parcul Național, Parcul Carol al II-lea și Parcul I. V. Stalin. Pe când avea această ultimă denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în 1951 și demolată în 1962. În prezent, pe aproximativ același loc, se află statuia lui Charles de Gaulle.

În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului Herăstrău. Teatrul de Vară din Herăstrău situat lângă Muzeul Satului a fost construit în 1956.

În ultimii ani, numeroase terase și localuri din parc, construite ilegal sau a căror autorizație a expirat, au fost demolate, dar nu toate.

Limite[modificare | modificare sursă]

Vegetația[modificare | modificare sursă]

Cireși japonezi

Vegetația parcului este formată dintr-o varietate de specii de arbori și arbuști foioși (arțari, frasini, plopi, salcii, tei) și rășinoși (buxus, juniperus, tazus, forxitia, filadelfiu, spireea, lonicera). De asemenea, în parc se găsesc și arbori protejați: stejarul lui Tagore, plantat în anul 1961 cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Rabindranath Tagore, și cireșii floriferi din Grădina Japoneză, donați de împăratul Japoniei.

Raritate botanică[modificare | modificare sursă]

În parc crește un unicat dendrologic, o varietate a salcâmului japonez cu ramuri plângătoare și frunze pătate cu alb. Deoarece era necunoscut în literatura de specialitate și a fost descris pentru prima dată de specialiști din România, în anul 1960, a primit numele de Sophora japonica Bucuresti.[7].

Monument istoric[modificare | modificare sursă]

Parcul Herăstrău a fost declarat monument istoric în clasa de importanță A și i-a fost atribuit codul LMI B-II-a-A-18802.

Deoarece pe malul de NE al lacului Herăstrău, pe teritoriul parcului Herăstrău, a fost descoperită o așezare paleolitică de locuire civilă, parcul a fost înscris și în Repertoriul Arheologic Național cu cod RAN 179132.17.[8]

Galerie foto[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ PMB: Parcul Herăstrău
  2. ^ București. Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1980, pag. 211.
  3. ^ Parcul Herăstrău
  4. ^ Parcul Herăstrău
  5. ^ Constantin C. Giurescu - Istoria Bucureștilor, ed. Vremea, 2009
  6. ^ București. Ghid, Editura Meridiane, București, 1962, pag. 296
  7. ^ a b http://calatorii.myfreeforum.ro/t31p75-parcul-herastrau-bucuresti Ion Manta: România o enciclopedie a naturii, Editura Abeona, București 1992
  8. ^ Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Repertoriul Arheologic Național (RAN)
  9. ^ Parcul Herăstrău, Bucureşti

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: 44°28′41″N 26°4′53.1″E / 44.47806°N 26.081417°E / 44.47806; 26.081417