Marte (zeu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Marte (dezambiguizare).
Marte
Berlin - Brandenburger Tor - Mars cropped.jpg
CivilizațiaReligia în Roma antică  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBellona  Modificați la Wikidata
UrmașiRemus[*]
Romulus[*]
Picus (mitologie)
Bellona
Formido[*]
Romulus și Remus  Modificați la Wikidata
TatăJupiter  Modificați la Wikidata
MamăIuno  Modificați la Wikidata
BunicSaturn  Modificați la Wikidata
Saturn  Modificați la Wikidata
Jacques-Louis David: Marte dezarmat de Venus

Marte (în latină Mars) era zeul roman al războiului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Caracterizare[modificare | modificare sursă]

Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi.

Epitete[modificare | modificare sursă]

Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus și Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) și Marspiter (Mars Pater, Tatăl), este inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter și Quirinus.

Atribute[modificare | modificare sursă]

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Marte era considerat tatăl gemenilor Romulus și Remus, fondatorii tradiționali ai Romei.

Venus a fost repudiată de soțul său Vulcan, după ce acesta a surprins-o în brațele lui Marte. Din unirea celor doi (Venus și Marte) a rezultat nestatornicul Cupidon (Amor). Mai mulți pictori au abordat tema momentului în care zeul Vulcan îi surprinde pe Venus și Marte (Hendrick de Clerck, Jacopo Tintoretto[1], Paris Bordone și Willem Key).

Cultul lui Marte[modificare | modificare sursă]

Răspândire geografică[modificare | modificare sursă]

În cultură[modificare | modificare sursă]

Film și televiziune[modificare | modificare sursă]

Pentru rolurile lui Ares, vezi Ares în film și televiziune

Personajul Marte a apărut de numeroase ori în film și televiziune,[2][3] printre care:

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat

Varia[modificare | modificare sursă]

Numele planetei Marte provine de la acest zeu roman.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ In tabloul lui Tintoretto, zeul Marte se ascunde, îmbrăcat în armură, sub patul vecin.
  2. ^ a b c d e f g en Personajul Marte I în film, televiziune și altele, pe IMDb
  3. ^ a b c d e f g en Personajul Marte II în film, televiziune și altele, pe IMDb

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]