Ecorșeu (Brâncuși)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ecorșeu
Constantin Brancusi - Ecorseu (3).jpg
Descriere generală
ArtistConstantin Brâncuși în colaborare cu medicul Dimitrie Gerota
Datare1900 - 1902
Materialeghips
Dimensiuni177 × 52 x 32 cm
AmplasareUniversitatea Națională de Arte, București

Ecorșeul cunoscut și ca Jupuitul, este o statuie din ghips realizată în perioada anilor 1900 - 1902 de sculptorul român Constantin Brâncuși sub minuțioasa îndrumare a medicului Dimitrie Gerota. Statuia a primit medalia de bronz pentru Concursul de „Anatomie” organizat de Școala de Belle Arte din București în luna iunie a anului 1901. Lucrarea a fost făcută după modelul mulajului statuii lui Hermes Capitolinul, aflat și astăzi la Muzeul Capitolin din Roma.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ecorșeul cunoscut și ca Jupuitul, este o statuie din ghips realizată în perioada anilor 1900 - 1902, în ultimul an de studiu la Școala de Belle Arte din București, de sculptorul român Constantin Brâncuși sub minuțioasa îndrumare a medicului Dimitrie Gerota.[1] Statuia a primit medalia de bronz pentru Concursul de „Anatomie” organizat de Belle Arte în luna iunie a anului 1901. Lucrarea a fost făcută după modelul mulajului statuii lui Hermes Capitolinul, aflat și astăzi la Muzeul Capitolin din Roma.[1] În timpul lunii august a anului 1901, Brâncuși a lucrat cu asiduitate în atelierul Școlii pentru ca să termine așa numitul „Studiu de anatomie recompensat”, adică la finisarea Ecorșeului.[1]

Lucrarea are dimensiunile de 177 x 52 x 32 cm, este nesemnată, cu toate că inițial semnătura a existat, dar a fost ștearsă.[2][3] Statuia originală se află astăzi în colecția Universității Naționale de Arte București,[3] ea fiind expusă permanent în holul central al instituției.[4]

Copii[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a discuțiilor care au urmat momentului creării Ecorșeului, studenții Școlii de Belle Arte au susținut ideea că lucrarea lui Brâncuși poate fi folosită pentru studiul miologiei în toate școlile secundare sau superioare în care se studia această disciplină. Astfel, „Societatea elevilor în belle arte” în frunte cu George Demetrescu Mirea au cerut lui Spiru Haret, care îndeplinea în acel an funcția de ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, ca Ecorșeul să-i fie dat Școlii pentru studii de anatomie.

Demersul lor nu numai ca a avut succesul scontat, ci s-a dat și dispoziție ca să se toarne și alte copii ce au fost ulterior repartizate unor instituții din România. Statuile din ghips au fost colorate strident și au fost considerate a fi cele mai izbutite modele ale genului de ecorșeuri după antic. Istoricul de artă Barbu Brezianu a identificat în anul 1976 patru astfel de copii: la Liceul N. Bălcescu din Craiova, la Muzeul de Artă din Craiova, la Muzeul de anatomie al Institutului medico-farmaceutic din Iași și la Muzeul de preparate anatomice, Facultatea de medicină din Cluj.

La București au fost identificate de Barbu Brezianu două lucrări în ghips, una a lui Dimitrie Gerota din colecția de la Muzeul de anatomie din strada G. Cantacuzino nr. 17 și una a Școlii Naționale de Arte Frumose. Ca urmare a cercetărilor pe care le-a întreprins Elena Dumitrescu, lector la Catedra de sculptură a Universității Naționale de Artă din București, în studiul său asupra Ecorșeului lui Brâncuși, s-a văzut în situația de a face lumină într-un adevărat noian de indicii care au arătat că, de fapt, numărul de exemplare multiplicate este mult mai mare. S-a presupus că ar fi fost cinci, unul la București și patru în restul României. Studiind articolele publicate din presa timpului, ca și mărturiile lăsate de Brezianu, Dumitrescu a afirmat că două din ecorșeele realizate de Brâncuși au intrat în posesia a două instituții de învățământ din capitala României. Astăzi, unul este dispărut și cel de-al doilea este alcătuit doar parțial din elementele originale.

Exemplarele aflate la București[modificare | modificare sursă]

Ecorșeul de la Școala de Belle Arte[modificare | modificare sursă]

Cu ocazia primei expoziții a artistului de la Ateneul Român din luna mai a anului 1903, Ecorșeul a fost prezentat publicului bucureștean. Acesta este prima lucrare necolorată care a fost realizată. Ca o consecință imediată a evenimentului expozițional,

Ecorșeul de la Liceul N. Bălcescu din Craiova[modificare | modificare sursă]

Ecorșeul de la Muzeul de Artă din Craiova[modificare | modificare sursă]

Ecorșeul de la Iași[modificare | modificare sursă]

Ecorșeul de la Cluj[modificare | modificare sursă]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Barbu Brezianu... pag. 18
  2. ^ Conform relatării profesorului Gheorghe Ghițescu și alui Ion Lucian Murnu din data de 27 iulie 1970.
  3. ^ a b c d e Barbu Brezianu... pag. 72
  4. ^ Elena Dumitrescu... pag. 82
  5. ^ stirileprotv.ro: Art Safari 2016. Cea mai mare expoziție de artă, ce include 22 de muzee și 50 de galerii, la Palatul Dacia, din Capitală - Vineri 06 mai 2016 19:45, accesat Miercuri 12 iunie 2019

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ionel Jianu: Brâncuși, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983
  • Barbu Brezianu: Brâncuși în România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976
  • Barbu Brezianu: Brâncuși în România, Editura ALL , București, 1998
  • Elena Dumitrescu: Ecorșeul Brâncuși - Gerota, istoria unei lucrări realizate la Școala de Belle Arte din București, Editura UNARTE, București, 2013
  • Gheorghe Brătescu: Trecut și viitor în medicină - Studii și note, Editura Medicală, București, 1981.
  • Colocviul Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1968.
  • Petru Comarnescu: Brâncuși mit și metamorfoză în sculptura contemporană, Editura Meridiane, București, 1972
  • Mircea Deac: Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1966.
  • Mircea Deac: Brâncuși, Editura Thausib, Sibiu, 1996.
  • Dicționarul Sculptorilor din România, sec XIX-XX, Institutul de Istoria Artei “George Oprescu “al Academiei Române, Editura Academiei Române, București, 2011.
  • Sidney Geist: Brâncuși - un studiu asupra sculpturii, Editura Meridiane, București, 1973.
  • Gheorghe Ghițescu: Antropologie Artistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.
  • Gheorghe Ghițescu: Permanenețele Artei, Editura Meridiane, București, 1976.
  • Gheorghe Ghițescu: Anatomia Artistică, Editura Meridiane, București, 1962.
  • Victor Gomoiu: Repertor de medici, farmaciști, veterinari (personalul sanitar) din ținuturile Românești, Editura Presa, Brăila, 1938
  • Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu, Alexandru Istrati: Brâncuși, Editura Flammarion, Paris, 1986.
  • Adrian-Silvan Ionescu: Învățământul artistic românesc 1830-1892, Editura Meridiane, București,1999.
  • Institul de Medicină și Farmacie: Iași 1879-1979, Editura Intreprinderea Poligrafică Arta Grafică, București, 1979.
  • Doina Lemny, Cristian-Robert Velescu: Brâncuși inedit, însemnări și corespondență românească, Editura Humanitas, București, 2004
  • Doina Lemny: Brâncuși artistul care transgresează toate hotarele, Editura Noi Media Print, București, 2012.
  • Marcel Mihalovici: Amintiri despre Enescu Brâncuși și alți prieteni, Editura Eminescu, București, 1990
  • Petre Oprea: Incursiuni în sculptura românească sec. XIX-XX, Editura Litera, București, 1974.
  • George Oprescu: Scrieri despre artă, Editura Meridiane, București, 1966.
  • George Oprescu: Sculptura Românească, Editura Meridiane, București, 1965.
  • George Oprescu: Amintiri și evocări, Editura pentru literatură, București, 1968.
  • V.G. Paleolog: Tinerețea lui Brâncuși, Editura Tineretului, București, 1967.
  • V.G. Paleolog: Constantin Brâncuși, 1938.
  • Petre Pandrea: Brâncuși amicii și inamicii, Editura Vremea, București, 2010.
  • Raoul Șorban (coordonator), Adina Nanu, Eugen Schileru, Paul Constantin: 100 de ani de la înființarea Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu din București 1864-1964, Editura Meridiane, București 1964
  • Athena Tacha Spear: Păsările lui Brâncuși, Editura Meridiane, Bbucurești, 1976.
  • Adriana Șotropa: Visuri și himere. Ecouri simboliste în sculptura românească modernă, Editura Compania, București, 2009.
  • Tudor Vianu: Opere, Editura Minerva, 1978.
  • Carola Giedion Welcker: Constantin Brâncuși, Editura Meridiane, București,1981.

Periodice:

  • Arta și tehnica grafică, caietul 4-5, 1938.
  • Arta, nr. 10-11 din 1963; nr. 8/1964; nr. 11/1964; nr. 8/ 1970.
  • Clujul medical, vol. LII, nr.1, 1979.
  • Gazeta Artelor, 1903.
  • Jurnal of Anatomy, 2010, nr.216.
  • SCIA, Seria Arta Plastică, tomul 19 din 1972, nr.1; tomul 36 din 1989.
  • Secolul XX, nr.3 pe 1964; nr. 11 pe 1967.
  • Astra, 1969.
  • Înainte, (Organ al Comitetului Regional Oltenia al PCR),1966.
  • Scânteia, 1966.