Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907
Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907
Sigla Societății Tinerimea artistică din anul 1904
Datăprimăvara 1907
LocațieAteneul Român
TipExpoziție de arte plastice
Temăpictură, sculptură, arhitectură
Organizat deSocietatea Tinerimea artistică
ParticipanțiConstantin Artachino, Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbulescu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Nicolae Grant, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Frederic Storck, Oscar Späthe, Jean Alexandru Steriadi, Constantin Brâncuși, Dimitrie Paciurea

Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907 a fost cea de a șasea manifestare expozițională a Societății Tinerimea artistică. Deschiderea ei s-a făcut în primăvara anului 1907 la Ateneul Român din București și i-a avut ca principali actori pe Constantin Aricescu, Ipolit Strâmbulescu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Nicolae Grant, Nicolae Vermont, Gheorghe Petrașcu, Frederic Storck, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea și Oscar Späthe. Au fost invitați pentru prima oară sculptorii Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea.

Deschiderea manifestării[modificare | modificare sursă]

1907 a fost anul a celor mai mari răscoale țărănești și în București mitingurile de solidaritate ale muncitorilor cu țăranii erau la ordinea zilei.[2] În luna martie, Tinerimea artistică a deschis expoziția anuală de la Ateneul Român.[3][4] Ziarele și revistele bucureștene au elogiat deschiderea manifestării, cu toate că se știa că din cauza evenimentelor sociale, cumpărătorii nu se vor înghesui la achiziții.[2] Au fost invitați pentru prima oară sculptorii Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea.[5]

Lucrări și participanți[modificare | modificare sursă]

Au participat la eveniment 30 de artiști, membri ai societății și un număr mare de începători.[1] Participanți și lucrări expuse:[1]

Presa elogioasă a subliniat inițiativa expozițională a Tinerimii, spunând că artiștii participanți au dovedit că sunt „adevărați artiști", că ei au făcut „artă de dragul artei" și că numai în acest fel pot realiza „creatii nemuritoare".[2] Presa oficială a făcut puține comentarii și a trecut sub tăcere faptul că pe simeze erau picturi cu tematici inspirate din viața celor fără posibilități de trai.[2] Lucrările de acest fel au fost mai numeroase ca la ultimele două expoziții.[2] Pe de altă parte, aceeași presă obedientă autorității, a insistat asupra „valorii” unor picturi idilice semnate de Ipolit Strâmbu și Kimon Loghi.[2] Apreciind eforturile unor participanți la expoziție care au prezentat teme idilice rurale, oficialitatea a pus la dispoziția societății fonduri pentru achiziții și a lăsat societatea să aleagă ea lucrările și să stabilească prețurile.[2] Această decizie a creat numeroase nemulțumiri și chiar și o plecare temporară din societate a lui Arthur Verona, care era membru fondator.[2][6]

Au existat în presă și critici cu privire la poziția pasivă a membrilor Tinerimii artistice făță de evenimentele sociale din anul 1907.[7] Astfel, George Ranetti[B][8] l-a criticat pe Ipolit Strâmbu care a expus un tablou care înfățișa un ciobănaș visător și bucălat ce se sprijinea într-o bâtă,[9] în loc să-l prezinte zdrențuit, cu pumnii încleștați, cu o privire sinistră și cu niște buze crispate de un rânjet hidos care să semnifice blestemul.[7] Este cunoscută o astfel de atitudine de eschivare de la înfățișarea frământărilor sociale de către membrii Tinerimii, motivul fiind unul simplu - în rândurile membrilor societari existau fii de moșieri ca Jean Alexandru Steriadi, Eustațiu Stoenescu, Gheorghe Petrașcu, Cecilia Cuțescu-Kunzer, Arthur Verona sau chiar ei erau proprietari de ateliere de sculptură ca Frederic Storck și Oscar Späthe.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Sanzio: Expoziția Tinerimii artistice, în Literatură și artă română : Idei, simțire, formă, 11, 1907. [Partea 1], pag. 195/215-200/221, vezi pe digibuc.ro
  2. ^ a b c d e f g h Petre Oprea... pag. 49
  3. ^ Vezi lista lucrărilor în dosarul Tinerimea artistică de la Muzeul Național de Artă al României
  4. ^ William Ritter: Pictura și sculptura la expoziția jubiliară din București, în Literatura și arta română, 1907, p. 467-475
  5. ^ Petre Oprea: Artiști participanți... pag. 33 și 65
  6. ^ Muzeul Național de Artă al României, Dosarul Tinerimea artistică.
  7. ^ a b c Petre Oprea... pag. 50
  8. ^ Jorj Delamizil: Expozitia Tinerimei artistice, în Furnica, 1907, nr. 132
  9. ^ Petre Oprea: Ipolit Strâmbulescu, în Studii și cercetări de istoria artei

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Expoziția Tinerimii artistice din anul 1907