Portic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Pronaos)
Sari la navigare Sari la căutare
Diagrama unui templu cu locația pronaosului evidențiată

Un portic este un pridvor care duce la intrarea unei clădiri, sau extins ca o colonadă, cu o structură de acoperiș peste o pasarelă, susținută de coloane sau închisă de pereți. Ideea a fost folosită pe scară largă în Grecia antică și a influențat multe culturi, inclusiv cele mai multe culturi occidentale.

Câteva exemple remarcabile de porticuri sunt Porticul de Est al Capitoliului Statelor Unite, porticul care decorează Panteonul din Roma și porticul de la University College London. Porticurile sunt deseori acoperite cu frontoane. Andrea Palladio a fost un pionier al folosirii fronturilor templelor pentru clădiri seculare. În Marea Britanie, frontul templului aplicat la The Vyne, a fost primul portic aplicat unei case de țară englezești.

Un pronaos e zona interioară a porticului unui templu grec sau roman, situat între colonada sau zidurile porticului și intrarea în altar. Templele romane aveau de obicei un pronaos deschis, de obicei cu doar coloane și fără ziduri. Cuvântul pronaos (πρόναος) este grecescul pentru „înaintea unui templu”. În latină, un pronaos e numit și anticum sau prodomus.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Diferitele variante ale porticurilor sunt denumite după numărul de coloane pe care le au. Sufixul „stil” provine de la grecescul στῦλος, „coloană”.[1]

Tetrastil[modificare | modificare sursă]

Templul lui Portunus din Roma, cu porticul său în tetrastil de patru coloane ionice

Tetrastilul are patru coloane; a fost folosit în mod obișnuit de greci și etrusci pentru structuri mici, cum ar fi clădirile publice și amfiprostiluri.

Romanii au favorizat porticul cu patru coloane pentru templele lor pseudoperipterale, cum ar fi Templul lui Portunus și pentru templele amfiprostile, cum ar fi Templul lui Venus și al Romei, și pentru porticurile de intrări în prostil ale clădirilor publice mari, cum ar fi Bazilica lui Maxentius. Capitale romane de provincie au manifestat, de asemenea, construcții în tetrastil, cum ar fi Templul Capitolin din Volubilis.

Porticul de Nord al Casei Albe e probabil cel mai notabil portic cu patru coloane din Statele Unite.

Hexastil[modificare | modificare sursă]

Clădirile în hexastil (sau exastil) aveau șase coloane și aveau fațada standard în arhitectura dorică greacă canonică între perioada arhaică 600-550 î.Hr. până la Epoca lui Pericle 450-430 î.Hr..

Hexastilul grec[modificare | modificare sursă]

Templul Concordiei din Agrigento în hexastil (c. 430 î.Hr.)

Niște exemple cunoscute de temple grecești dorice în hexastil:

Hexastilul a fost aplicat și templelor ionice, cum ar fi porticul prostil al sanctuarului Atenei de pe Erehteion, în Acropola Ateniană.

Hexastilul roman[modificare | modificare sursă]

Odată cu colonizarea de către grecii din sudul Italiei, hexastilul a fost adoptat de etrusci și ulterior dobândit de romani. Gustul roman a favorizat clădirile înguste pseudoperipterale și amfiprostile cu coloane înalte, ridicate pe podiumuri ca să dea măreție adăugată conferită de înălțimea considerabilă. Maison Carrée-ul din Nîmes (Franța) e cel mai bine conservat templu roman în hexastil care a supraviețuit din antichitate.

Octostil[modificare | modificare sursă]

Partea vestică a Partenonului din Atena în octostil

Clădirile în octastil aveau opt coloane; erau considerabil mai rare decât cele în hexastil din canonul arhitectural clasic grec. Cele mai cunoscute clădiri în octastil care au supraviețuit din antichitate sunt Partenonul din Atena, construit în Epoca lui Pericle (450–430 î.e.n.) și Panteonul din Roma (125 d.Hr.). Templul distrus al lui Divus Augustus din Roma, centrul cultului augustan, e prezentat pe monedele romane din secolul al II-lea d.Hr. ca fiind construit în octostil.

Decastil[modificare | modificare sursă]

Decastilul are zece coloane; la fel ca la templul lui Apollo Didymaeus din Milet și la porticul Universității din Londra.[1]

Singurul portic roman în decastil cunoscut e la Templul lui Venus și al Romei, construit de Hadrian în jurul anului 130 d.Hr..[3]

Pronaosul bisericesc[modificare | modificare sursă]

Pronaosul bisericii de lemn din Craiova, cu intrarea în naos

Pronaosul (cunoscut și ca nartex) este partea bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. Pronaosul mai este numit popular și tinda femeilor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Decastyle”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 910. 
  2. ^ W. Burkert, Greek Religion (1987)
  3. ^ Sturgis Russell (). „Decastyle”. A Dictionary of Architecture and Building: Biographical, Historical and Descriptive. 1. Macmillan. p. 755. 

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „portic” în Wikționar, dicționarul liber.