Antonio Canova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antonio Canova
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Possagno, Veneto, Italia[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2][3][8] Modificați la Wikidata
Veneția, Imperiul Austriac[1][9][5][10] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTempio Canoviano[*][[Tempio Canoviano (church building in Possagno, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGiovanni Battista Sartori[*][[Giovanni Battista Sartori (Italian catholic bishop)|​]] Modificați la Wikidata
Naționalitateitaliană
Cetățenie Republica Veneția Modificați la Wikidata
Etnieitalian Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
arhitect
pictor
desenator[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[11][10]
Viena[10]
Napoli[10]
Veneția[10] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[12][13] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură
Antonio Canova - Cele trei Grații

Antonio Canova (n. , Possagno, Veneto, Italia – d. , Veneția, Imperiul Austriac), a fost un sculptor italian, cel mai de bază reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeană,model pentru academiștii secolului XIX. Lucrările sale sunt adunate în muzeul Luvru din Paris și Ermitajul din Sankt Petersburg.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Feciorul pietrarului, Canova a rămas foarte curând orfan și s-a angajat la senatorul venețian Faliero,care i-a dat posibilitatea de a învăța să sculpteze. La doar 16 ani, Canova a lucrat statuile „Evrodiei” și „Orfeiei” (pentru Faliero), iar în 1779 compoziția „Dedal și Icar” (pentru patrițianul Pizano). În 1780 pleacă în Roma, unde s-a făcut cunoscut cu monumentele clasice de sculptură care l-au frapat și i-au trezit dorința de creație. În curând, tânărul sculptor s-a plasat în rândul celor mai talentați sculptori și a devenit renumit. A făcut în 1802 pentru împăratul Napoleon I lucrarea „Polina Bonaparte”. Cu toate că era în relații bune cu Papa Pius VII, după căderea lui Napoleon, Canova părăsește Roma și ultimii ani din viață i-a petrecut la locul de baștină Possagno. Când era în viață, Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de bază în dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: „Persei cu capul de meduză”, „Amor și Psyche”, „Napoleon Bonaparte” etc.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f 1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio[*][[1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d IeSBE / Kanova, Antonio[*][[IeSBE / Kanova, Antonio (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Antonio Canova (în engleză), RKDartists 
  5. ^ a b Канова Антонио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ https://www.britannica.com/biography/Antonio-Canova-marchese-dIschia  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ https://data.bnf.fr/ark:/12148/cb122039438  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ a b Antonio Canova, KulturNav, accesat în  
  9. ^ „Antonio Canova”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ a b c d e https://rkd.nl/explore/artists/15139  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ „Antonio Canova”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Antonio Canova