Antonio Canova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Antonio Canova
Antonio Canova Selfportrait 1792.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Possagno, Veneto, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Veneția, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ÎnmormântatVeneția Modificați la Wikidata
Frați și surori Giovanni Battista Sartori[*][[Giovanni Battista Sartori (Italian catholic bishop)|​]] Modificați la Wikidata
Naționalitateitaliană
CetățenieFlag of Republic of Venice (1659-1675).svg Republica Veneția Modificați la Wikidata
Etnie italian Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
arhitect
pictor
desenator[*]
gravor[*]
draftsperson[*][[draftsperson (drafter of technical drawings of buildings)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma[6][7]
Viena[7]
Napoli[7]
Veneția[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură
Antonio Canova - Cele trei Grații

Antonio Canova (n. ,[1][2][3][4] Possagno, Veneto, Italia – d. ,[1][2][3][5] Veneția, Imperiul Austriac), a fost un sculptor italian, cel mai de bază reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeană,model pentru academiștii secolului XIX. Lucrările sale sunt adunate în muzeul Luvru din Paris și Ermitajul din Sankt Petersburg.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Feciorul pietrarului, Canova a rămas foarte curând orfan și s-a angajat la senatorul venețian Faliero,care i-a dat posibilitatea de a învăța să sculpteze. La doar 16 ani, Canova a lucrat statuile „Evrodiei” și „Orfeiei” (pentru Faliero), iar în 1779 compoziția „Dedal și Icar” (pentru patrițianul Pizano). În 1780 pleacă în Roma, unde s-a făcut cunoscut cu monumentele clasice de sculptură care l-au frapat și i-au trezit dorința de creație. În curând, tânărul sculptor s-a plasat în rândul celor mai talentați sculptori și a devenit renumit. A făcut în 1802 pentru împăratul Napoleon I lucrarea „Polina Bonaparte”. Cu toate că era în relații bune cu Papa Pius VII, după căderea lui Napoleon, Canova părăsește Roma și ultimii ani din viață i-a petrecut la locul de baștină Possagno. Când era în viață, Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de bază în dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: „Persei cu capul de meduză”, „Amor și Psyche”, „Napoleon Bonaparte” etc.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d 1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio[*][[1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d IeSBE / Kanova, Antonio[*][[IeSBE / Kanova, Antonio (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Antonio Canova (în engleză), RKDartists 
  5. ^ a b Antonio Canova, KulturNav, accesat în  
  6. ^ „Antonio Canova”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d https://rkd.nl/explore/artists/15139  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Antonio Canova