Antonio Canova
| Antonio Canova | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Possagno, Veneto, Italia[1][5][6][7] |
| Decedat | (64 de ani)[1][2][3][8] Veneția, Imperiul Austriac[1][9][5][10] |
| Înmormântat | Tempio Canoviano[*] |
| Frați și surori | Giovanni Battista Sartori[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica Veneția |
| Etnie | italieni |
| Ocupație | sculptor arhitect pictor desenator[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma[11][4] Viena[4] Napoli[4] Veneția[4] |
| Limbi vorbite | limba italiană[3][12] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
Modifică date / text  | |
Antonio Canova (n. , Possagno, Veneto, Italia – d. , Veneția, Imperiul Austriac), a fost un sculptor italian, cel mai de bază reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeană,model pentru academiștii secolului XIX. Lucrările sale sunt adunate în muzeul Luvru din Paris și Ermitajul din Sankt Petersburg.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Feciorul pietrarului, Canova a rămas foarte curând orfan și s-a angajat la senatorul venețian Faliero,care i-a dat posibilitatea de a învăța să sculpteze. La doar 16 ani, Canova a lucrat statuile „Evrodiei” și „Orfeiei” (pentru Faliero), iar în 1779 compoziția „Dedal și Icar” (pentru patrițianul Pizano). În 1780 pleacă în Roma, unde s-a făcut cunoscut cu monumentele clasice de sculptură care l-au frapat și i-au trezit dorința de creație. În curând, tânărul sculptor s-a plasat în rândul celor mai talentați sculptori și a devenit renumit. A făcut în 1802 pentru împăratul Napoleon I lucrarea „Polina Bonaparte”. Cu toate că era în relații bune cu Papa Pius VII, după căderea lui Napoleon, Canova părăsește Roma și ultimii ani din viață i-a petrecut la locul de baștină Possagno. Când era în viață, Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de bază în dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: „Persei cu capul de meduză”, „Amor și Psyche”, „Napoleon Bonaparte” etc.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Amor și Psyhe -
Tezeu învinge centaurul
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d William Michael Rossetti, „1911 Encyclopædia Britannica/Canova, Antonio”, Encyclopædia Britannica 1911 (în engleză), Wikidata Q84667416
- ^ a b Andrey Somov, „ЭСБЕ / Канова, Антонио”, Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XIV, 1895 (în rusă), Wikidata Q24433876
- ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Antonio Canova” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b c d e „Antonio Canova” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
- ^ a b Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Канова Антонио (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ Andrew Bell. „Encyclopædia Britannica” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741.
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ^ „Antonio Canova” (în engleză). KulturNav. Wikidata Q16323066. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „RKDartists” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Antonio Canova”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- de Antonio Canova în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
- de Antonio Canova, Werkauswahl in Umrissen
- it Biografie la StoriaDellArte
- Marmura calda Arhivat în , la Wayback Machine., 8 iulie 2010,Paul Ioan, Revista Magazin
- Nepotul care sculpteaza cu inima Arhivat în , la Wayback Machine., 4 ianuarie 2007,Paul Ioan, Revista Magazin
