Scoția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Scoția
Scotland
Alba
Drapelul Scoției Stema Scoției
Drapel Stemă
DevizăNemo me impune lacessit
(latină: Nimeni nu mă rănește fără a scăpa nepedepsit)
ImnMai multe imnuri neoficiale3
Amplasarea Scoției
Scoția în componența Marii Britanii și a Uniunii Europene
Capitală Edinburgh
55°57′N 3°10′V / 55.950°N 3.167°V / 55.950; -3.167
Cel mai mare oraș Glasgow
Limbi oficiale Engleză, gaelică scoțiană, scoțiană joasă (scots)
Sistem politic Monarhie constituțională
 -  Regină Elisabeta a II-a
 -  Prim-ministru
Ministru pentru Scoția
Alex Salmond
Des Browne
Independență
Suprafață
 -  Total 78,772 km² km² (locul Locul 2 în cadrul Regatului Unit)
 -  Apă (%) 1,9%
Populație
 -  Recensământ 2011 5.295.000 locuitori 
 -  Densitate 67,2 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $130 miliarde 
 -  Pe cap de locuitor $25.546 
Monedă Liră sterlină (GBP)
Prefix telefonic 44
Domeniu Internet .uk4, .eu5
Fus orar UTC/UTC+1
1în gaelică scoțiană
2God Save the Queen în calitate de imn oficial al regatului Unit este folosit de cele mai multe ori
3(în engleză First minister) este șeful guvernului regional al Scoției
4Codul ISO 3166-1 este GB, dar domeniul .gb nu este în uz
5 Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Regatul Unit face parte

Scoția (în engleză: Scotland, în gaelică scoțiană: Alba) este o țară din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.[1][2][3] Cu capitala la Edinburgh, Scoția ocupă treimea nordică a Insulei Marea Britanie, având incluse în ea peste 790 de insule[4] și mărginindu-se la sud cu Anglia.

Pe 18 septembrie 2014 în Scoția a avut loc un referendum de independență, la care majoritatea populației țării a decis că Scoția va continua mai departe să facă parte din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, respingând ideea de separare și creare a unui stat independent.[5][6][7]

Una dintre cele mai vizitate zone din Scoția este cea a lacului Loch Ness, în care, conform legendei, trăiește un monstru numit de către localnici Nessie.

O atracție turistică este și Highland Games, care era o competiție între clanurile scoțiene. Astăzi este o competiție atletică. Printre probe există și aceea originală numită "Toss Caber", în care trebuie aruncat un trunchi de copac de 5 metri lungime.

Scoția este de asemenea celebră pentru muzica la cimpoi și dansurile locale.

Economie[modificare | modificare sursă]

Harta Marii Britanii şi a Irlandei, cu Scoţia în verde închis

Majoritatea industriei scoțiene este concentrată în puținele orașe mari din centrul țării. Edinburgh este centrul cultural și capitala administrativă, și este un centru financiar important în Europa. Glasgow, printre cele mai mari orașe ale Regatului Unit, este situat pe Râul Clyde și este cel mai mare port și centru de manufactură din Scoția.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura națională[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Structura rasială, conform recensământului din 2011[8]:

     Albi (96.0%)

     Asiatici (2.7%)

     Negri (0.7%)

     Micști / 2 sau mai multe rase (0.4%)

     Alții (0.2%)

În recensămintele din 2001, populația Scoției număra 5,062,011 de locuitori. Potrivit estimărilor din 2008, acest număr a crescut la 5,168,500, iar asta ar pune Scoția pe locul 112 în topul celor mai mari țări din lume ca populație, dacă ar fi un stat suveran.

Deși Edinburgh este capitala Scoției, acesta nu este cel mai mare oraș. Cu o populație de peste 584,000 capitală este orașul Glasgow. Ba chiar marele centru de extindere urbană Glasgow, cu o populație de aproape 1,2 milioane de locuitori, găzduiește aproape o pătrime din populația Scoției. În zona cu cea mai mare densitate a populației, numită Central Belt, se află principalele orașe și centre de interes public.

Orașul Glasgow se află în partea de vest a țării, în timp ce Edinburgh și Dundee se găsesc pe coasta de est. În afară de Central Belt, cel mai mare oraș din Scoția este Aberdeen, care este pe coasta de est spre nord. Zonele de platou din Scoția sunt slab populate, chiar dacă orașul Inverness a cunoscut o creștere rapidă în ultimii ani.

În general, doar cele mai mari și mai accesibile insule sunt populate și nu mai puțin de 90 din ele sunt locuite. Regiunea muntoasă a sudului este mai presus de toate, o zonă rurală și se ocupă de activități forestiere și agricultură. Din cauza problemelor de găzduire a orașelor Glasgow și Edinburgh, au fost create cinci noi orașe între anii 1947 și 1966. Acestea sunt: East Kilbride, Glenrothes, Livingston, Cumbernauld și Irvine.

Din cauza imigrațiilor de pe vremea celui de al doilea Război Mondial, orașele Glasgow, Edinburgh și Dundee prezintă mici comunități sud-asiatice. De când s-a realizat recenta extindere a Uniunii Europene au fost un număr mărit de cetățeni din Europa Centrală și de Est care s-au mutat în Scoția, și se estimează că între 40,000 și 50,000 de polonezi locuiesc acum în Scoția. Din anul 2001 sunt 16,310 de rezidenți chinezi în Scoția. Aceste grupuri etnice din Scoția sunt după cum urmează: 97,99% albi, 1,09% sud-asiatici, 0,16% africani, 0,16% mixt, 0,25% chinezi, și alții în procent de 0,19%.

Scoția are trei limbi oficiale recunoscute: engleza, scoțiana și scoțiana galică. Aproape toți scoțienii vorbesc limba engleza standard scoțiană, și în 1996, Biroul General de Registru al Soției a estimat că 30% din populație vorbește fluent limba scoțiană. Limba galică este de obicei vorbită de un număr mare de populație din insulele vestice; însă, la nivel național această limbă este folosită de 1% din populație. Numărul celor care nu vorbesc deloc limba galică în Scoția, a scăzut de la 250,000 (adică 7% din populație) în 1881, la 60 000 astăzi.

Există mult mai mulți oameni cu strămoșii de origine scoțiană care locuiesc peste hotare, decât toată populația din Scoția. Populația protestantă Ulster este în special de origine scoțiană și se estimează că există mai mult de 27 de milioane de descendenți din migrația irlandeză-scoțiană care locuiesc în Statele Unite. În Canada, comunitatea canado-scoțiană ajunge la un număr de 4,7 milioane de locuitori. Cam 20% din populația colonistă de origine europeană a Noii Zeelande, a venit din Scoția.

Subdiviziile Scoției[modificare | modificare sursă]

Sub nivelul național, Scoția este divizată în 32 entități administrative numite zone ale consiliilor (engleză council areas). Sub acest nivel există un nivel format din comitete ale ariilor(engleză area committees), în ariile consiliilor predominant rurale și multe consilii ale comunității(engleză community councils) răspândite în țară, dar acestea nu sunt universale și au puteri mai limitate în raport cu consiliile parohiilor civile din Anglia.


  1. Inverclyde
  2. Renfrewshire
  3. West Dunbartonshire
  4. East Dunbartonshire
  5. Glasgow
  6. East Renfrewshire
  7. North Lanarkshire
  8. Falkirk
  9. West Lothian
  10. Edinburgh
  11. Midlothian
  12. East Lothian
  13. Clackmannanshire
  14. Fife
  15. Dundee
  1. Angus
  2. Aberdeenshire
  3. Aberdeen
  4. Moray
  5. Highland
  6. Na h-Eileanan Siar
    (Western Isles)
  7. Argyll and Bute
  8. Perth and Kinross
  9. Stirling
  10. North Ayrshire
  11. East Ayrshire
  12. South Ayrshire
  13. Dumfries and Galloway
  14. South Lanarkshire
  15. Scottish Borders
ScotlandLabelled.png

Nu sunt indicate: Insulele Orkney, Insulele Shetland,

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Countries of the UK”. Office for National Statistics. http://www.ons.gov.uk/ons/guide-method/geography/beginner-s-guide/administrative/the-countries-of-the-uk/index.html. Accesat la 24 iunie 2012. 
  2. ^ Countries within a country”. 10 Downing Street. Arhivat din original la 16 aprilie 2010. https://web.archive.org/web/20100416083521/http://www.number10.gov.uk/Page823. Accesat la 24 august 2008. „The United Kingdom is made up of four countries: England, Scotland, Wales and Northern Ireland” 
  3. ^ ISO 3166-2 Newsletter Date: 28 November 2007 No I-9. "Changes in the list of subdivision names and code elements" (Page 11)” (PDF). International Organization for Standardization codes for the representation of names of countries and their subdivisions – Part 2: Country subdivision codes. http://www.iso.org/iso/newsletter_i-9.pdf. Accesat la 31 mai 2008. „SCT Scotland country 
  4. ^ Scottish Executive Resources” (PDF). Scotland in Short. Scottish Executive. 17 februarie 2007. http://www.scotland.gov.uk/Resource/Doc/923/0010669.pdf. Accesat la 14 septembrie 2006. 
  5. ^ Scottish referendum: Scotland votes no to independence”. BBC News. 19 septembrie 2014. http://www.bbc.com/news/uk-scotland-29270441. Accesat la 19 septembrie 2014. 
  6. ^ Scotland: Independence Referendum Date Set”. BSkyB. 21 martie 2013. http://news.sky.com/story/1067962/scotland-names-the-day-for-independence-vote. Accesat la 4 mai 2013. 
  7. ^ Gardham, Magnus (2 mai 2011). „Holyrood election 2011: Alex Salmond: Referendum on Scottish independence by 2015”. Daily Record (Scotland). http://www.dailyrecord.co.uk/news/politics-news/2011/05/02/alex-salmond-referendum-on-scottish-independence-by-2015-86908-23102061/. Accesat la 14 octombrie 2011. 
  8. ^ "2011 Census: Key Results on Population, Ethnicity, Identity, Language, Religion, Health, Housing and Accommodation in Scotland - Release 2A". National Records for Scotland. 2013-09-26. Retrieved 2013-09-30.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Devine, T. M. [1999] (2000). The Scottish Nation 1700–2000 (New Ed. edition). London:Penguin. ISBN 0-14-023004-1
  • Donnachie, Ian and George Hewitt. Dictionary of Scottish History. (2001). 384 pp.
  • Keay, John, and Julia Keay. Collins Encyclopedia of Scotland (2nd ed. 2001), 1101pp; 4000 articles; emphasis on history
  • Koch, J. T. Celtic Culture: a Historical Encyclopedia (ABC-CLIO, 2006), ISBN 1-85109-440-7, 999pp
  • Tabraham, Chris, and Colin Baxter. The Illustrated History of Scotland (2004) excerpt and text search
  • Trevor-Roper, Hugh, The Invention of Scotland: Myth and History, Yale, 2008, ISBN 0-300-13686-2
  • Watson, Fiona, Scotland; From Prehistory to the Present. Tempus, 2003. 286 pp.
  • Wilson, Neil. Lonely Planet Scotland (2013) excerpt and text search
  • Wormald, Jenny, The New History of Scotland (2005) excerpt and text search

Monografii specializate[modificare | modificare sursă]

  • Brown, Dauvit, (1999) Anglo-French acculturation and the Irish element in Scottish Identity in Smith, Brendan (ed.), Insular Responses to Medieval European Change, Cambridge University Press, pp. 135–53
  • Brown, Michael (2004) The Wars of Scotland, 1214–1371, Edinburgh University Press., pp. 157–254
  • Dumville, David N. (2001). „St Cathróe of Metz and the Hagiography of Exoticism”. Irish Hagiography: Saints and Scholars. Dublin: Four Courts Press. pp. 172–176. ISBN 978-1-85182-486-1 
  • Flom, George Tobias. Scandinavian influence on Southern Lowland Scotch. A Contribution to the Study of the Linguistic Relations of English and Scandinavian (Columbia University Press, New York. 1900)
  • Herbert, Maire (2000). „Rí Érenn, Rí Alban, kingship and identity in the ninth and tenth centuries”. in Simon Taylor (ed.). Kings, Clerics and Chronicles in Scotland, 500–1297. Dublin: Four Courts Press. pp. 63–72. ISBN 1-85182-516-9 
  • MacLeod, Wilson (2004) Divided Gaels: Gaelic Cultural Identities in Scotland and Ireland: c.1200–1650. Oxford University Press.
  • Pope, Robert (ed.), Religion and National Identity: Wales and Scotland, c.1700–2000 (University of Wales Press, 2001)
  • Sharp, L. W. The Expansion of the English Language in Scotland, (Cambridge University PhD thesis, 1927), pp. 102–325;

Legături externe[modificare | modificare sursă]