Onoguri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Onoguri este denominația unor popoare migratoare turcice, amestecate cu elemente iraniene anterioare (scitice, roxolane) sau mai târzii (alani).

Apariția[modificare | modificare sursă]

Onogurii sunt semnalați în secolul al V-lea de către cronicarul bizantin Priscos, care relatează că în anul 463, la vreo zece ani după moartea lui Attila, s-au prezentat la Constantinopol, în fața împăratului bizantin, Leon cel Mare, soli ai șaragurilor, ai ogurilor și ai onogurilor. Priscos menționează că aceste popoare erau stabilite în nordul Mării Negre.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În secolul al VI-lea, onogurii sunt semnalați în război, în actuala Ucraină, împotriva cutrigurilor și utigurilor, alte popoare turcice. În final, toți sunt învinși și supuși de hazari, un popor turcic a căror patură conducătoare a adoptat la un moment dat religia iudaică. În secolul VII, onogurii intră în componența federației de popoare constituită de hanul bulgar Kubrat tot în actuala Ucraină.

În secolul VIII, sunt semnalați, împreună cu Uzii (sau Oguzii) în zona Dunării de jos, în război cu bizantinii, apoi ca mercenari ai acestora. S-a presupus că aceasta ar putea fi originea Găgăuzilor. În 895, sunt semnalați printre Maghiari, cronicarii bizantini și latini denumindu-i pe aceștia : Hungarus, iar popoarele vecine Unguri, Ungaren, Vengri...

Bibliografie[modificare | modificare sursă]