Petre Antonescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petre Antonescu
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Petre Antonescu
Petre Antonescu.jpg
Informații personale
Nume complet Petre Antonescu
Naționalitate  România
Data nașterii 29 iunie 1873
Locul nașterii Râmnicu Sărat, România
Alma Mater Ecole Polytechnique Paris
Data decesului 22 aprilie 1965, (92 de ani)
Locul decesului București, Republica Populară Română
Lucrări
Clădiri semnificative * Arcul de Triumf, București
* Palatul Primăriei Capitalei
* Palatul Crețulescu, București

Petre Antonescu (n. 29 iunie 1873, Râmnicu Sărat - d. 22 aprilie 1965, București), arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, dominând activitatea arhitecturală din prima jumatate a secolului al 20-lea prin promovarea unui coerent stil arhitectural neo-românesc. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Petre Antonescu s-a născut la Râmnicu-Sărat în anul 1873, unde a urmat și cursurile școlii primare, dar a terminat liceul la București. Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură (fiind membru în Comisia monumentelor istorice), a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură.

Opera[modificare | modificare sursă]

Petre Antonescu este autorul unor clădiri publice monumentale (palate administrative, bănci, ministere) și a unor locuințe, toate fiind clădiri la a căror arhitectură a elaborat, aplicat și dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor și elementelor arhitecturii românești vechi.

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 - 1913) și cea a Băncii de Investiții din București (1915 - 1923).

În toate aceste clădiri monumentale, se întâlnesc numeroase interpretări originale și interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre și uși, brâielor și altor elemente ale arhitecturii tradiționale românești. În același spirit au fost concepute și numeroase locuințe particulare din București, sector 1, Cismigiu, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu.

Se remarcă și în aceste opere tendința de monumentalitate a arhitectului, controlată însă cu mult rafinament, pentru a nu conduce la exagerări. O mare clădire cu apartamente, aflată pe Șoseaua Kiseleff la numărul 12, construită între cele două războaie mondiale, cu o fațadă îmbrăcată aproape complet în căramidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi.

Alături de interpetările arhitecturii românești, Petre Antonescu a reușit cu egală siguranță și măiestrie adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice prezente în monumentala clădire a Facultății de Drept a Universității din București, zidită între anii 1933 și 1935. Amplasată într-un generos spațiu verde, compoziția amplă, dominată de marea aulă centrală, desfașoară principii planimetrice și plastice de inspirație clasică, bine adaptate destinației ulterioare a structurii, dar ponderată din punctul de vedere al echilibrului compozițional.

Arcul de Triumf[modificare | modificare sursă]

Placă comemorativă pe clădirea în care a trăit Petre Antonescu

Alături de numeroase clădiri având diferite funcțiuni sociale, Petre Antonescu este și arhitectul Arcului de Triumf, monument închinat Unirii Tuturor Românilor din 1918, inaugurat la 1 decembrie 1936 pentru a sărbători 18 ani de la eveniment.

Clădiri[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current2/mi65.htm

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice