Universitatea din Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Université de Paris
Informații
Motto Hic et ubique terrarum

« Ici et partout sur la terre »[1]

Fondată secolul al XII-lea
Tip Universitate corporativă, apoi publică
Localizare
Oraș Paris
Armes de l universite de paris.png

Universitatea din Paris[2] era una dintre cele mai importante și mai vechi universități medievale. Apărută în secolul al XII-lea, ea a fost recunoscută de regele Filip August, în 1200 și de Papa Inocențiu al III-lea, în 1215. A dobândit rapid un mare prestigiu, îndeosebi în domeniile filosofiei și în domeniul teologiei. Constituită ca o asociație a tuturor colegiilor pariziene situate pe malul stâng al Senei, ea asigura formarea personalului (cadre și agenți administrativi) din instituțiile regale (Consiliul de Stat, parlamente, tribunale, curți de conturi, impozite, ...) și ecleziastice (personal didactic, spitale, cercetare, librari, episcopi, abați).

Universitatea din Paris, după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost suprimată în 1793, în timpul Revoluției Franceze, și înlocuită prin școli superioare specializate de drept, de medicină, de ingineri, de școli normale, etc.

Peste puțin mai mult de un secol, în 1896, Universitatea din Paris a fost reinstituită, pe baze diferite, cu patru facultăți (drept, medicină, litere, științe), iar peste aproape încă un secol, în 1971, ea a fost divizată în treisprezece universități independente.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis (cuvânt cu cuvânt: „Mulțimea dascălilor și școlarilor din Paris”) este mai întâi o corporație de dascăli și de elevi care apare la Paris, în cursul secolului al XII-lea, drept complement al școlii de tehnologie de la Notre-Dame. Primul act care îi dă un statut oficial este o cartă din 1200 a regelui Filip August care le acordă tuturor membrilor săi „forul ecleziastic”, adică privilegiul de a fi judecat de către un tribunal ecleziastic și nu civil. Membrii universității sunt cu toții considerați ca fiind cadre, ceea ce nu-i împiedică să fie foarte turbulenți și să provoace incidente în tripourile pariziene. Universitatea a fost recunoscută de Papa Inocențiu al III-lea care sudiase acolo, prin bula din 1215, confirmată printr-o alta de către Papa Grigore al IX-lea, în 1231. Organizarea învățământului în patru facultăți - drept canonic, medicină, teologie și „arte liberale” (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, muzica, astronomia) - provine din arbitrajul papal din 1213. Cazarea studenților (școlarilor) și organizarea corpurilor se face în sânul fundațiilor pioase numite «colegii». Universitatea din Paris este un studium general, adică un centru de învățare a tuturor disciplinelor.

În secolele al XII-lea și al XIII-lea, era una dintre primele universități din Europa, împreună cu universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge, Salamanca, Montpellier și Toulouse.

Universitatea din Paris nu întârzie să devină o adevărată autoritate morală. Doctorii universității se pronunță asupra controverselor faimoase precum taxarea beneficiilor ecleziastice de către Sfântul Scaun și joacă un mare rol în momentul Marii Schsme a Occidentului (1378-1417). Cancelarul Universității din Paris, Jean de Gerson, a animat, de altfel, Conciliul de la Constanța (1414-1418), care pune capăt schismei. În timpuL Războiului de o sută de ani, Universitatea din Paris i-a susținut pe englezi și partida burgundă, și a aprobat execuția Ioanei d'Arc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În românește: Aici și pretutindeni pe pământ
  2. ^ Nu trebuie să se confunde cu Sorbona, o altă universitate prestigioasă de la Paris, întemeiată în secolul al XIII-lea.

Vezi și[modificare | modificare sursă]