Febră tifoidă

Răspândirea bolii pe glob

Febra tifoidă este o boală infecțioasă specifică omului. Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi (sau Salmonella enterica) (din grupul D). Clasificare după ICD-10 (versiunea WHO 2006): A01.0 Typhs abdominalis.

Febra tifoidă nu trebuie confundată cu tifosul exantematic, care este o boală diferită.

Evoluția bolii este caracterizată prin creșterea treptată a febrei, dureri abdominale, constipație și bradicardie relativă (scăderea ratei pulsului); urmează stare tifică (vide infra). Netratată, boala poate fi mortală. În multe țări, anunțarea îmbolnăvirilor de febră tifoidă la autoritățile sanitare abilitate este obligatorie.

O variantă de îmbolnăvire, cu simptome moderate, este paratifosul, în care agentul nu este Salmonella typhi, ci Salmonella paratyphi.

Epidemiologie

• răspândire universală
• apare sporadic, dar poate apărea și endemic/pandemic

Sursele de infecție

• bolnavii de febră tifoidă
• purtătorii de bacil tific asimptomatici
• purtătorii temporari (elimină bacilul în trei luni)
• purtătorii cronici (elimină bacilul în câțiva ani)
• transmitere: fecală, urină, secreții biliare, puroi
• determină imunitate solidă, dar, la reinfectare cu doze masive, boala poate recidiva

Patogenie

Bacilii tifici ajung în tubul digestiv, se multiplică și invadează organismul prin mecanism penetrant, prin formațiunile limfatice (ganglionii mezenterici), apoi în circulația sanguină și determină starea tifică (cauzată de ectotoxină).

Salmonella typhi persistă la nivel ganglionar (în sistemul limfatic) la pacienții purtători cronici.

Clinic

• evoluție fără tratament: 4 săptămâni
• evoluție sub tratament antibiotic: 7-10 zile; pronostic bun; mortalitate 1%-2%.
• incubație: 7-10 zile

Debutul lent și gradat

(la 70-80% din cazuri)

• frisoane moderate
• dureri musculare
• insomnie
• anorexie
• fenomene respiratorii de tip bronșită

Debutul brusc (20% din cazuri)

• frisoane
• febră ridicată (39°-40° C)
• la sfârșitul primei săptămâni de la îmbolnăvire se instalează starea tifică
• perioada de stare (S2-S3)
• elemente tegumentare eruptive: rozeole tifice (formațiuni maculoase, ușor elevate, de culoare roz); sau exanteme
• cefalee intensă
• insomnie

Starea tifică

• apatie marcată
• obnubilare
• fenomene delirante

Manifestări digestive

• hiposecreție salivară
• mucoase uscate
• congestia faringelui
• angina Duguet - corespondent al ulcerațiilor intestinale

Manifestări cardio-vasculare

(cauzate de ectotoxină)

• hipertensiune arterială (TA)
• tahicardie (accelerarea ratei pulsului)
• modificări cauzate de o miocardită (estomparea zgomotelor cardiace, tulburari de ritm, prelungirea intervalului P-R)
• leucopenie, anemie
• sindroame hemoragipare: epistaxis, gingivoragii
• tulburări respiratorii: bronșită (poate fi prezentă încă de la debut)

Perioada de declin (S4)

• febră - treptat
• starea tifică se atenuează
• convalescența: câteva săptămâni
• recrudescența: revenirea febrei în perioada de declin
• recăderea: reapariția simptomatologiei în plină afebrilitate (în perioada de convalescență)

Recrudescența și recăderea sunt cauzate de persistența bacilului tific în formațiunile limfatice profunde, abcesele osoase.

Complicații minore

stomatită; parotidită; flegmoane ale planșeului bucal.

Complicații majore

• perforație intestinală
• formă stenică: abdomen acut chirurgical
• formă astenică: fenomene mascate: singultus (sughiț), vărsături, puls slab
• hemoragie digestivă usu. secundară ulcerării vaselor din intestinul subțire

Complicații cardio-vasculare

• miocardită toxică
• pericardită
• arterită
• tromboflebită

Complicații hepato-biliare

• hepatită toxică
• fenomene de angio-colecistită: favorizează portajul cronic

Complicații respiratorii

• pneumonie
• pleurezie
• abces pulmonar

Complicații nervoase

• reacții encefalitice
• poliradiculonevrită
• mielită

Complicații urinare

• pielonefrită
• prostatită

Complicații osoase

• abcese osoase cronice

Diagnostic pozitiv

1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice

• hemoculturi: pozitive în 100% din cazuri în S1 de la debut
• medulocultură
• coprocultură: S2-S3
• urocultură
• culturi din secrețiile osoase purulente
• examinare serologică: determinarea anticorpilor împotriva antigenilor bacterieni:
  • reacția Widal
  • RFC
  • contraimunelectroforeză
  • ELISA
  • latex aglutinare

Diagnostic diferențial

• sindrom febril prelungit
• septicemie
• endocardită
• zoonoză: leptospiroză, bruceloză
• TBC
• meningită, encefalită
• afecțiuni biliare, urinare, osoase

Tratament

• izolarea pacientului
• dezinfecția excrețiilor
• repaus la pat, în special în perioada febrilă
• dietă hidrică, în special în perioada febrilă
• tratament etiologic: medicamente ce acționează pe sistemul limfatic, administrate p. o.
• cloramfenicol: bacteriostatic ce se concentrează bine în sistemul limfatic; 50 mg/kg/zi pe durata febrei + 7-10 zile există tulpini rezistente
• biseptol 2x2 tablete/zi
• ampicilină
• amoxicilină
• fluoroquinolone: concentrații optime la nivel intestinal, biliar, formațiuni limfatice
• ciprofloxacin 2 a 500 mg
• norfloxacin
• pefloxacin
• cefalosporine, generația a III-a

Tratament adjuvant

• cortizon, în special la formele severe, hipertoxice, și la complicații (encefalite, poliradiculonevrite)
• vitamine grup B, vitamina C, vitamina K

Tratament

• perforație intestinală: tratament chirurgical
• hemoragii digestive: tratament chirurgical
• tratamentul purtătorilor (4%): fluoroquinolone

Tratament profilactic:

• internare până la apariția a trei coproculturi negative
• control la persoanele active în industria alimentară sau în colectivitățile umane
• control bacteriologic al apei și al produselor alimentare
• vaccinări la persoanele de risc: lucrătorii din salubritate, zonele endemo-epidemice

Legături externe

• Tifosul, cea mai mare calamitate pentru români, 7 mai 2010, Eusebi Manolache, Historia
• Epidemia care a salvat vieți, 21 noiembrie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin

Vezi și

• Listă de boli infecțioase