Dinastia Tang
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești. |
|
|||||||||||||||||||||||||||||
Dinastia Tang ( chineză 唐朝; pinyin: Táng Cháo) a fost o dinastie care a condus China între 618 și 907. Imperiul a reprezentat perioada de apogeu a civilizației chineze. Toleranța religioasă de care a dat dovadă această dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Tai-Zong. A permis răspândirea doctrinelor budiste, precum și a zoroastrismului, a maniheismului și a misionarilor creștini nestorieni. În această perioadă viața culturală asumă un puternic impuls, impuls pe care China îl transmite și Japoniei. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeți ai Chinei Li Taibo, Du Fu și in care au apărut marile școli de pictură.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||