Limba aramaică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
aramaică
ארמית/Arāmît, ܐܪܡܝܐ Armāyâ/Ārāmāyâ'
Vorbită în Mesopotamia antică, Iran, Irak, Israel, Liban, Siria, Turcia
Regiuni Orientul Apropiat, Europa și America
Număr de vorbitori 490,000
Perioadă de existență antichitate, astăzi
Sistem de scriere alfabet aramaic, alfabet siriac, alfabet ebraic, alfabet mandaic cu inscripții din alfabetul egiptean demotic[1] și alfabet chinez[2]
Statut oficial și codificare
Această pagină poate conține caractere Unicode.


Limba aramaică este o limbă aproape moartă, vorbită în special în Antichitate. Un mic număr de texte biblice - capitole din cărțile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) și Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) și un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică și nu în vechea ebraică, de asemenea Gemara- o mare parte din Talmud sau Tora orală, o mare parte din cărțile Cabalei, un număr de rugăciuni și imnuri liturgice din religia iudaică. Aramaica se înrudește cu ebraica așa cum spaniola se aseamănă cu portugheza. Diferențele dintre aramaică și ebraică sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele două sunt privite ca două limbi distincte.

Răspândirea aramaicii[modificare | modificare sursă]

Locul de baștină al aramaicii a fost Mesopotamia. Triburile de aramei, caldeii, au locuit fie la sud de Babilon, în jurul orașului Ur, fie in Mesopotamia Superioară între râul Chebar (Khabur) și marea cotitură a Eufratului care are zona Haran în centru. Probabil datorită faptului că Avram, Isac și Iacov au avut legături cu Haranul, Moise spune că Iacov a fost "arameu" (Deuteronom 26:5). De acolo din nordul Mesopotamiei aramaica s-a răspândit către sud, pe teritoriul întregii Siria de azi. Când cetățile siriene, a căror populație vorbea aramaica, au fost distruse de asirieni în secolul VIII i.Hr., populația lor a fost mutată în diferite părți ale imperiului asirian. Acest fapt a determinat răspândirea rapidă a aramaicii, care era tot atât de ușor de învățat ca și cele mai multe dintre celelalte limbi ale vechiului Orient Apropiat. În final, aramaica a devenit lingua franca, o limbă internațională a unei lumi civilizate, și limba oficială mai întâi pentru imperiul neo-babilonian și apoi și pentru Imperiul Persan.La momentul actual, formele moderne ale limbii arameice mai sunt vorbite în viața de zi cu zi în mici comunități arabe și "asiriene" creștine, precum și evreiești din Orientul Mijlociu (în Siria-satul Ma'aloulah,precum și în Liban,Iraq sau Cipru, evrei kurzi emigrați în Israel), ;de asemenea are o mai largă răspandire ca limbă liturgică în aceleași zone - in bisericile creștine maronită și iacobită, în iudaism, alături de ebraică, în toate comunitățile evreiești, mai ales ortodoxe.

Secțiunile aramaice ale Bibliei[modificare | modificare sursă]

Motivul pentru care unele părți ale Bibliei au fost scrise în aramaică a fost faptul că aramaica a devenit o limbă internatională în timpul imperiului babilonian și persan. Oficialii care au trăit printre babilonienii vorbitori de aramaică, precum Daniel, sau și cei care lucrau pentru perși, precum Ezra, au folosit aramaica în vorbire și scriere la fel ca și limba lor maternă, ebraica. Cartea lui Daniel reflectă foarte clar abilitățile lingvistice ale autorului ei. Descrierea experienței pe care Daniel a avut-o in legătură cu visul lui Nabucadnetar a fost scrisă în prima parte in ebraică, însă când ajunge la momentul în care prezintă discursul înteleptilor care vorbeau "aramaica" în fața împăratului (Daniel 2:4), el schimbă – probabil fără să-și dea seama – limbajul cu cel al acestor oameni și continuă să scrie astfel câteva capitole până se întoarce din nou la limba ebraică. A fost un timp când aceste porțiuni aramaice ale cărților lui Daniel și Ezra au fost considerate o dovadă a scrierii târzii a acestor cărți. Însa deoarece numeroase documente aramaice din timpul lui Daniel si al lui Ezra au fost descoperite în aproape toate locurile vechiului orient apropiat, s-a putut demonstra că nu era ceva nepotrivit pentru acești oameni să introducă în cărțile lor documente aramaice, așa cum a făcut-o Ezra, sau să relateze evenimente istorice în aramaică, așa cum au făcut-o atât Daniel cât și Ezra. Aramaica a fost și limba folosită de Hristos. Ca urmare a captivității babiloniene, în ultimele secole ale epocii pre-creștine, iudeii au adoptat aramaica în locul limbii ebraice.

Limba maternă a lui Hristos[modificare | modificare sursă]

În timpul lui Hristos limba maternă a populației Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament arată clar că aceasta era limba folosită de Hristos. "Talitha cumi" (Marcu 5:41), "Ephphatha" (Marcu 7:34) și "Eli, Eli, lama sabachthani?" (Marcu 15:34)[3] sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. În timpul lui Hristos, în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică, însă mulți oameni, în special femeile, nu o înțelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament în aramaică, numite Targumuri. În perioada pre-creștină ebraica vorbită era deja ieșită din uz ca limbă vorbită,a rămas multă vreme mai mult ca limbă de cult,și a fost înlocuită în viața de zi de zi cu aramaica. Aramaica s-a păstrat ca limbă vorbită până în ziua de azi, în câteva mici comunități din Orientul Mijlociu, iar ca siriacă e folosită în cult în mai multe biserici orientale - maronită, iacobită etc. alături de arabă. Aramaica continuă să fie folosită ca limbă liturgică și de învățătură religioasă, alături de ebraică, în religia iudaică.

Patimile lui Iisus[modificare | modificare sursă]

Posterul oficial al filmului în România

În filmul "Patimile lui Iisus" regizat de Mel Gibson, toate replicile actorilor sunt rostite în limbile aramaică, latină și ebraică, și nu în limba engleză. În viziunea regizorală extrem de contestată pentru violența ei, Gibson îl pune pe Iisus să converseze cu guvernatorul roman Pilat din Pont direct în limba latină. De altfel soția acestuia avea să devină una dintre primele creștine, după ce Iisus i-a apărut cu o seară înaintea execuției sale într-un vis, iar centurionul, un comandant militar al armatei romane, a apelat la ajutorul lui Hristos pentru a-și vindeca fata bolnavă. Sunt semnele că religia lui Iisus Hristos avea să devină în scurtă vreme una universală.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]