Maximinus Daia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Daza01 pushkin.jpg

Maximunis Daia (Maximinus II (în latină: Gaius Valerius Galerius Maximinus Daia Augustus), (270 - 313) a fost un împărat roman.

Când Augusti Dioclețian și Maximian au abdicat la data de 1 mai 305, Maximianus Daia a fost numit Caesar în cea de-a doua tetrarhie. El era un nepot al împaratului Galerius, cel care a impus colegilor săi imperiali numirea tânărului ofițer. Ca zonă de stăpânire, lui Maximinus i s-a repartizat dioceza Oriens, care cuprindea provinciile sudice ale Asiei Mici, ale Siriei și ale Egiptului. Pe plan extern noul Caesar al Romei trebuia să apere granița răsăriteană împotriva marelui imperiu al Sasanizilor persani. În centrul politicii interne stăteau , începând cu anul 303, persecuțiile creștinilor. Aceastea erau o parte a programului conservator de înnoiri pe care îl dezvoltaseră împărații primei tetrarhii. Anume datorită acordului cu acest program Maximianus a fost promovat Caesar