Arianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Arianismul este o erezie creştinǎ din sec. IV. Provine de la Arius, prezbiter în Alexandria. Susţine cǎ Isus Cristos nu are niciun caracter divin, fiind o fiinţǎ creatǎ.

Afirmând aceasta, Arius se bazeazǎ pe unicitatea lui Dumnezeu, singurul care existǎ în sine. Fiul, care nu existǎ în sine, nu poate fi Dumnezeu. Pentru cǎ Dumnezeu e unul, Fiul nu poate fi Dumnezeu. Pentru cǎ Dumnezeu este neschimbǎtor, Fiul, care devenind om a devenit şi schimbǎtor, nu poate fi Dumnezeu. Fiul trebuie respectat ca fiind o fiinţǎ creatǎ, care deşi a venit pe pǎmânt prin Duhul Sfânt, a avut totuşi un început. Fiul nu poate avea o cunoştinţǎ directǎ depre Tatǎl, pentru cǎ Fiul e într-o altǎ existenţǎ. Arianismul a fost condamnat la Conciliul de la Niceea(325), unde a fost formulat şi un Crez, ca apǎrare împotriva ereziei ariene. Acest Crez statueazǎ cǎ Fiul este "homoousion to patri" (de o fiinţǎ cu Tatǎl, din aceeaşi substanţǎ cu el), deci Fiul este în întregime divin. Între anii 337-350, Constans a fost împǎrat în Vest, el fiind un adept al creştinismuui ortodox, iar Constantius II a fost împǎrat în Est, el fiind adept al arianismului. La Conciliul de la Antiohia(341) s-a scos din Crez formularea "de aceeaşi fiinţǎ cu Tatǎl". În anul 350 Constantius II rǎmâne singurul împǎrat al Imperiului Roman, iar adepţii Crezului de la Niceea au fost persecutaţi. S-a ajuns sǎ se declare, atunci, cǎ Fiul era total diferit de Tatǎl. La Conciliul de la Constantinopol(360) termenul "de aceeaşi fiinţǎ" este înlocuit cu "asemǎnǎtor". Dupǎ moartea lui Constantius II, creştinii ortodocşi, majoritari în Vest, şi-au consolidat poziţia. În Est au avut loc persecuţii împotriva creştinilor ortodocşi, sub împǎratul arian Valens(364-378), dar învǎţǎturile lui Vasile cel Mare,Grigore de Nyssa şi Grigore de Nazians au revalidat Crezul de la Niceea. Arianismul a fost învins în anul 381, când al doilea Conciliu de la Constantinopol îl interzice. Totuşi arianismul a continuat sǎ existe la unele populaţii germanice pânǎ spre sfârşitul sec V. Astǎzi unii îi considerǎ pe Unitarieni ca fiind arieni, pentru cǎ ei îl considerǎ pe Cristos ca fiind o simplǎ fiinţǎ umanǎ. Cristologia Martorilor lui Iehova e asemǎnǎtoare arianismului, Martorii îl privesc pe Arius ca fiind un predecesor al lui Taze Russell.