Ammianus Marcellinus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ammianus Marcellinus (cca. 330 în Antiohia pe Orontes, Siria – 395, probabil la Roma) a fost un general roman de origine greacă şi ultimul mare istoric latin.
El este autorul operei istorice "Res gestae", formată din 31 de cărţi, dintre care s-au păstrat ultimele 18, referitoare la perioada 353 - 378, tratând marile migraţii ale popoarelor din zona Mării Mediterane. Ele cuprind informaţii preţioase şi pentru istoria României. Narând campania nord-dunăreană a împăratului Valens (367), pomeneşte cetatea Dafne (în zona Olteniţei) şi Munţii Serilor (probabil zona Carpaţilor de curbură), două toponime din secolul IV.
Ca militar, Ammianus a servit sub împăraţii Constantin II şi Iulian Apostatul, fiind martor direct la multe din evenimentele narate în scrierile sale. În ciuda faptului că s-a străduit să fie un istoric obiectiv, din cărţile sale răzbeşte viziunea proprie asupra evenimentelor. De aceea, Constantin II este la el un personaj negativ, în timp ce despre Iulian Apostatul ne lasă o imagine pozitivă. Valoarea lucrării Res gestae, pentru cercetarea secolului al IV-lea, este încă controversată.
