Isus din Nazaret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Iisus din Nazaret)
Salt la: Navigare, căutare
Page d'aide sur l'homonymie Acest articol se referă la Isus din Nazaret privit din punct de vedere teologic. Pentru Isus privit din punct de vedere istoric vezi Isus cel istoric.
Pentru film vedeți Isus din Nazaret (film).
Acest articol este parte a
seriei Creștinism.
Jesus Sinai Icon.jpg

Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Isus din Nazaret sau Iisus Hristos (în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ‎, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n.,[1][2][3] conform Bibliei la Betleemul Iudeei,[4] ca fapt istoric probabil la Nazaret[4][5][6][7][8][9][10] — d. ca. 30 e.n.[1], Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l Fiul lui Dumnezeu[11] sau Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic, ce în timp a devenit al doilea personaj al Trinității creștine.

Conform opiniei majoritare acceptată în mediile academice, bazată pe un studiu critic al textelor cu privire la persoana sa, Isus a fost[12][13][14][15][16][17] un predicator iudeu[18] din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat.[19][20][21]

Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus,[22] principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: Naşterea, Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și retoricii discursului său.

Cu numele Isa ibn Maryam (Isus fiul Mariei), Isus este considerat de Islam unul dintre principalii profeți ai lui Allah.[23][24][25] De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei[26] și anume Isus se va reîntoarce drept ajutor al lui Mahdi.[27]

Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor.

Data și locul nașterii

Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase


Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n.[1] și a murit în jur de 30 e.n.,[1] fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale,[5][6][7][8] aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39). Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă unii numesc Betleem de Galileea[7][28], o așezare la 10 km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus.[29]

Nume

Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע”, care înseamnă „YHWH mântuiește”. Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων),[30] apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului „משיח” mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns”.

Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).

În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.[necesită citare]

Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς, care în latină a fost redat ca e (Iesus). Tendința de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele Iisus, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Iesus și în latina medievală Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română.[31][32][33][34][35]

Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i inițial (nu Iisus).”[36] Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte.[37][38] Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei Isus.[39][40]

Există și părerea conform căreia varianta Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită.[41] Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia Iisus denotă Antihristul.[38]

Totuși Iisus nu e același lucru cu Iesus,[42] cum este pronunțat în limba greacă, în forma originală a Noului Testament.[42]

Viața și învățăturile lui Isus (cum sunt relatate în evanghelii)

Cele patru evanghelii canonice sunt principala sursă a biografiei lui Isus. Totuși, aceste evanghelii au părți unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viața lui Isus într-un mod diferit.[43][44] Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Isus, ci mai degrabă o prezentare teologică a lui ca emblemă a Divinului.[45] (La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.[46])

Genealogie

Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele.[47] Ambele evanghelii spun că Isus este un fiu al tribului Iuda, urmașul regelui David; mergând mai departe, și al lui Avraam. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită.

Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon). Astfel, Matei afirmă că Isus ar fi moștenitorul tronului Țării lui Israel.

După Luca, lista strămoșilor lui Isus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam și Eva.

Nașterea

Caravaggio, „Îngerul Gabriel vestind Mariei”

Biblia relatează că Isus nu a avut o naștere obișnuită. Încă înainte de naștere, mai mulți profeți din tradiția iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Mesia va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul și petrecându-și viața ca dulgher. Înainte de nașterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Isus și faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a „umbrit-o” și ea a rămas însărcinată. Aflând că și verișoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soțul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat și el de un înger care i-a prezis nașterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simțit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiția iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).

„Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos — mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și crucificat cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.

Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc.[48]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed

După Celsus și Toledot Yeshu, tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a soldatului roman de origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui statuie se află la Karl-Gelb-Museum din Bad Kreuznach.[49]

Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus,[50] „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei).[51]

Isus s-a născut în condiții neobișnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, și de cei trei magi (în tradiția populară românească numiți crai) din răsărit, care în anumite tradiții creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Isus. Aflând regele Iudeei, Irod cel Mare, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Isus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani, conform cu Matei cap. 2. Însă conform cu Luca 2:1-40, ei nu s-au dus în Egipt, ci fiind în Betleem pentru recensământ, s-au dus la Templu conform ritualului corespunzător nașterii, după care s-au întors în Nazaret. Bart D. Ehrman explică faptul că Matei și Luca sunt de acord că Isus s-a născut dintr-o fecioară, în Betleem, dar asupra detaliilor poveștii ei nu sunt de acord, unele diferențe dintre relatările lor neputând fi reconciliate.[52]

Biblia îi numește magi sau astrologi dar nu ne spune exact câți au fost (nu precizează că au fost trei magi):[53]

„Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim [...] Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.”

25 decembrie

Conform Evangheliei după Luca, Isus s-a născut probabil vara,[54][55] în orice caz între martie și noiembrie.[56]

Ideea că Isus s-ar fi născut pe 25 decembrie a fost scornită în secolul al IV-lea sub domnia lui Constantin cel Mare de biserica occidentală pentru a înlocui o sărbătoare păgână celebrată pe acea dată.[57]

Viața

Biblia spune că Isus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret și a trăit într-o familie evreiască de meșteșugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunțat la slujbă, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga țară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susținut, iar dintre aceștia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învățătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproape și, în același timp, o promisiune a vieții veșnice.

Isus este numit de către Marcu drept un τεκτων (tekton)[58] iar în Matei ca fiul unui tekton.[59] La fel cu cei mai mulți oameni ai acelui timp putem presupune despre el că a învățat meșteșugul familiei sale. Tekton a fost în mod tradițional tradus drept „tâmplar”, dar este un cuvânt mai general (din aceeași rădăcină ca și „tehnic” și „tehnologie”, derivate din limba greacă) care la vremea respectivă putea acoperi făuritorii de obiecte din diferite materiale împreună cu constructorii, de la producătorii de corturi la zidarii în piatră.[60] Asocierea particulară cu prelucrarea lemnului este o constantă în creștinismul timpuriu; Iustin Martirul (d. cca. 165) scria că Isus fabrica juguri și pluguri, existând alte referințe similare din vremea lui Iustin.[61]

Botezul și ispitele

Botezul lui Hristos, pictură de Piero della Francesca.

Venirea lui Isus a fost profețită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca),[62] cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, și s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Isus în deșert, unde a postit patruzeci de zile și a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mențiune despre acest episod în Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers în Galileea, s-a stabilit în Capernaum, și a început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu.

„Este în afara oricărei îndoieli că discipolii săi l-au recunoscut drept Mesia, după cum o dovedește numirea de „Christ” (echivalentul grecesc al „Celui Uns”, adică „Mesia”). Iisus nu folosește niciodată acest termen cu privire la el însuși; îl acceptă totuși când este rostit de alții (Marcu, 8:29; 14;61).[63]
—Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase

Răstignirea

Preoții Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în funcție de către administrația romană) i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație împotriva Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți.

Conform analizelor unor relatări din Biblie, Isus ar fi fost executat prin crucificare în a XIV-a sau a XV-a zi din luna ebraică Nisan.[64] Analizat prin prisma teoriei unora că Isus ar fi fost crucificat într-o vineri de 14 Nisan, Pilat din Pont a fost prefectul[65] provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. și 36 d.Hr. și singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 și, posibil, 31, în funcție de când a fost vizibilă Luna nouă la Ierusalim.

Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică[66] deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de după masa de Paște (Marcu 14:12; 15:25) și în ziua dinaintea mesei de Paște (Ioan 19:14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privință. Nu cunoaștem nici ziua, nici anul,[66] dar Sanders consideră că la modul cel mai probabil Isus a murit în anul 30.[1] O soluție a acestei dileme se află în a accepta faptul că Ioan a schimbat intenționat data morții lui Isus din motive teologice și anume pentru a-l prezenta drept miel de jertfă, jertfit simultan cu jertfirea mieilor din Templu.[67] În acest caz Evanghelia după Marcu, izvor istoric mai vechi decât Evanghelia după Ioan, ar fi mai de încredere decât izvorul istoric mai recent.

Învierea

Paștile sunt o sărbătoare religioasă asociată cu legenda învierii lui Isus Hristos la trei zile după crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârșitul Postului Paștilor. Paștile sunt sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmate de Crăciun, și sunt considerate sărbătoare națională în majoritatea țărilor cu tradiție creștină, cu excepția notabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paștilor (nu și Lunea Paștilor).

Lucrare

Isus (Isa) în islam

După creștini, Isus este Mesia și fiul lui Dumnezeu, care a adus mântuire umanității prin moartea și învierea sa. Isus este considerat profet și ascet în islam, un Mesia fals în iudaism și mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de către bahá'í, ca un avatar de către hinduși, ca un salvator și un aducător de gnoză de diferite secte gnostice și ca un Părinte spiritual de către unii susținători ai New Age-ului.

Existența

O ediție din 1640 a lucrării lui Josephus, un evreu roman din primul secol care s-a referit la Isus.[68][69]

Evangheliile creștine au fost scrise în mod primar drept documente teologice mai degrabă decât drept cronici istorice.[70][71][72] Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui.[73] Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus.[68]

Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi botezul și crucificarea lui.[12][14][74][75][76][77][78] Robert E. Van Voorst scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă.[15] Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme.”[17]

Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor romani din primul secol Josephus și Tacit .[68][79] Louis H. Feldman, cercetător specializat în Josephus, afirma că „puțini s-au îndoit de autenticitatea” referinței lui Josephus la Isus din Antichități Iudaice 20, 9, 1 iar ele au fost disputate doar de un număr redus de cercetători.[69][80][81][82] Bart D. Ehrman afirma că existența lui Isus și crucificarea sa sunt atestate în multe surse, inclusiv Josephus și Tacit.[83]

Existența istorică a lui Isus ca persoană reală este separată de orice discuție religioasă privind dumnezeirea lui Isus și de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin.[84] Marele ateu și om de știință Richard Dawkins separa în mod special problema existenței reale a lui Isus de atribuirea unor puteri supranaturale lui Isus și de acuratețea istorică a evangheliilor creștine.[85] Dawkins nu neagă existența lui Isus, deși nu crede că evangheliile ar fi izvoare istorice de încredere.[85] Această poziție o are de asemenea marele critic G. A. Wells, care obișnuia să susțină că Isus n-ar fi existat niciodată, dar și-a schimbat punctul de vedere și nu-i mai refuză existența reală.[86]

În antichitate, existența lui Isus nu a fost negată de cei care s-au opus creștinismului, nici păgânii și nici evreii nu au pus la îndoiala existența sa.[87][88] Deși în Dialog cu Trypho, scriitorul creștin din al doilea secol Iustin Martirul și Filozoful a notat o discuție despre Hristos cu Trypho, cei mai mulți cercetători sunt de acord că Trypho este un personaj fictiv inventat de Iustin în scopurile sale literare apologetice.[89][90][91] În timp ce existau deosebiri teologice între creștinii primari cu privire la natura lui Isus (de exemplu monofizism, miafizism, docetism, nestorianism, etc.), ele erau dezbateri de teologie creștină, nu despre existența istorică a lui Isus.[92][93] Un număr extrem de redus de cercetători moderni afirmă că Isus n-ar fi existat, el fiind un punct de vedere minoritar și aproape toți cercetătorii consideră drept implauzibile teoriile conform cărora existența lui Isus ar fi fost inventată de către creștini.[73][76][94]

Posteritate

Lucrarea lui Isus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată, creștinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulți adepți decât oricare altă religie.

Învățăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar și a dușmanului) care, deși apar și în cadrul religiei iudaice (cele două porunci ale lui Isus din Matei 22:36-40, Marcu 12:29-31 și Luca 10:26-28 sunt citate din Levitic 19:18 și Deuteronom 6:5), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplin aplicate în practică în secolele care au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva evreilor.

„[El a fost] un evreu, un evreu fariseu de tip galilean, unul care era plin de speranțele acelui timp și care credea că acele speranțe vor fi împlinite prin el. El nu a propus nimic nou și nici nu a depășit limitările naționale.[95]
—Abraham Geiger, Das Judenthum und seine Geschichte in zwölf Vorlesung

Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.[95]

Galerie de imagini

Referințe

  1. ^ a b c d e Sanders, E.P. (1993:11,249) The Historical Figure of Jesus. London: Allen Lane Penguin Press. ISBN 978-0-7139-9059-1.
  2. ^ Potrivit papei Benedict al XVI-lea, Isus s-a născut de fapt cu câțiva ani înaintea datei de referință folosite în prezent, cel mai probabil între 6-4 î.Hr. - Papa Benedict al XVI-lea ȘOCHEAZĂ: Iisus s-a născut mai devreme, calendarul creștin este greșit!, 22 noiembrie 2012, Cristina Botezatu, Evenimentul zilei
  3. ^ Nick Squires - Jesus was born years earlier than thought, claims Pope, The Telegraph, 21 noiembrie 2012
  4. ^ a b JESUS’ NATIVITY—Where Was Jesus Born? (And When?) Biblical Archaeology Review
  5. ^ a b Savage, M.J.; Toy, Crawford H. (2003) [1893]. „The Man of Nazareth” (în engleză). Jesus and Modern Life. Kessinger Publishing. p. 26. http://books.google.nl/books?id=6ABz68PrAEYC&pg=PA26&dq=jesus+born+in+nazareth&hl=nl&sa=X&ei=SvASUfWYC4ua0QX-4oDQDQ&ved=0CEMQ6AEwAw#v=onepage&q=jesus%20born%20in%20nazareth&f=false. Accesat la 7 februarie 2013 
  6. ^ a b Strauss, David Friedrich (2009) [1836]. „Birth and Earliest Events of the Life of Jesus” (în engleză). The Life of Jesus, Critically Examined. New York: Cosimo, Inc. p. 188. ISBN 978-1-61640-317-1. http://books.google.nl/books?id=XQxn-pk2dAMC&pg=PA188&dq=jesus+born+in+nazareth&hl=nl&sa=X&ei=kfQSUcSdMqKI0AXOyIGIDQ&sqi=2&ved=0CDUQ6AEwAQ#v=onepage&q=jesus%20born%20in%20nazareth&f=false. Accesat la 7 februarie 2013 
  7. ^ a b c Isbouts, Jean-Pierre (2008). „Two. Herod and the Birth of Jesus” (în engleză). Young Jesus: Restoring the "Lost Years" of a Social Activist and Religious Dissident. New York: Sterling Publishing Co. Inc. p. 60. ISBN 978-1-4027-5713-6. http://books.google.nl/books?id=XInl7BpDQvwC&pg=PA60&dq=jesus+born+in+nazareth&hl=nl&sa=X&ei=LfcSUbmdC-G60QX9lYGIDA&ved=0CFcQ6AEwBzgK#v=onepage&q=jesus%20born%20in%20nazareth&f=false. Accesat la 7 februarie 2013 
  8. ^ a b John P. Meier, A Marginal Jew, Doubleday, 1991-, vol. 1:407. "Jesus of Nazareth was born-most likely in Nazareth, not Bethlehem-ca. 7 or 6 B.C., a few years before the death of King Herod the Great (4 B.C.) ... He was dead by the evening of Friday, April 7, 30. He was about thirty-six years old."
  9. ^ Catherine M. Murphy, PhD Jesus's Birthplace and Hometown extras din The Historical Jesus For Dummies, ISBN 978-0-470-16785-4
  10. ^ Papa Benedict al XVI-lea a confirmat nașterea lui Isus la Nazaret, vezi LUMEA CREŞTINĂ, ÎN ŞOC! TOT ceea ce ştiai despre NAŞTEREA MÂNTUITORULUI este ERONAT! ADEVĂRUL DESPRE IISUS, spus chiar de Papă! Libertatea, 15 iulie 2013.
  11. ^ The first sentence of the Gospel of Mark (Mk 1:1) includes Son of God and the term is also part of the Nicene Creed, the most widely used Christian creed. Readings in the History of Christian Theology by William Carl Placher 1988 ISBN 0-664-24057-7 pages 52-53
  12. ^ a b In a 2011 review of the state of modern scholarship, Bart Ehrman (who is a secular agnostic) wrote: "He certainly existed, as virtually every competent scholar of antiquity, Christian or non-Christian, agrees" B. Ehrman, 2011 Forged : writing in the name of God ISBN 978-0-06-207863-6. page 285
  13. ^ Robert M. Price (an atheist who denies existence) agrees that this perspective runs against the views of the majority of scholars: Robert M. Price "Jesus at the Vanishing Point" in The Historical Jesus: Five Views edited by James K. Beilby & Paul Rhodes Eddy, 2009 InterVarsity, ISBN 028106329X page 61
  14. ^ a b Michael Grant (a classicist) states that "In recent years, 'no serious scholar has ventured to postulate the non historicity of Jesus' or at any rate very few, and they have not succeeded in disposing of the much stronger, indeed very abundant, evidence to the contrary." in Jesus: An Historian's Review of the Gospels by Michael Grant 2004 ISBN 1898799881 page 200
  15. ^ a b Robert E. Van Voorst states that biblical scholars and classical historians regard theories of non-existence of Jesus as effectively refuted. Van Voorst, Robert E (2000). Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence. Eerdmans Publishing. ISBN 0-8028-4368-9 page 16
  16. ^ James D. G. Dunn "Paul's understanding of the death of Jesus" in Sacrifice and Redemption edited by S. W. Sykes (Dec 3, 2007) Cambridge University Press ISBN 052104460X pages 35–36 states that the theories of non-existence of Jesus are "a thoroughly dead thesis"
  17. ^ a b Richard A. Burridge states: "There are those who argue that Jesus is a figment of the Church’s imagination, that there never was a Jesus at all. I have to say that I do not know any respectable critical scholar who says that any more." in Jesus Now and Then by Richard A. Burridge and Graham Gould (Apr 1, 2004) ISBN 0802809774 page 34
  18. ^ El judaísmo de Jesús no es cuestionado en la actualidad por ningún estudioso serio del Jesús histórico. Como escribe William Arnal («The cipher “judaism” in contemporary historical Jesus scholarship», en John S. KLOPPENBORG (ed.): Apocalypticism, anti-semitism and the historical Jesus, pág. 24, «no contemporary New Testament scholar contests that Jesus was a jew». Véase, por ejemplo, el libro de Joseph Klausner: Jesús de Nazaret. Barcelona: Paidós, 2006, ISBN 84-493-1834-3, quien manifiesta de manera terminante «Jesús era judío, y siguió siendo judío hasta su último aliento» (pág. 469). Con igual claridad se expresa Edward Kessler, en «Jesus the jew» (artículo en BBC.co.uk): «One of the certain facts about Jesus was that he was a Jew. He was a child of Jewish parents, brought up in a jewish home and reared among jewish traditions. Throughout his life, Jesus lived among Jews and his followers were jews».
    Bart D. Ehrman ha señalado que «una de las ironías del cristianismo primitivo es que Jesús mismo era un judío que veneraba al Dios de los judíos, observaba las costumbres judías, interpretaba la ley judía y tuvo discípulos judíos, que le consideraban el mesías judío» (Bart D. EHRMAN: Jesús no dijo eso. Barcelona: Ares y Mares, 2007, ISBN 978-84-8432-852-0; P. 233).
    Un desarrollo amplio del tema, con referencia a las investigaciones de Geza Vermes, puede encontrarse en la red: «Jesus the jew», artículo de Jonathan Went, en inglés.
    Los autores de la llamada tercera búsqueda del Jesús histórico han hecho especial incidencia en el judaísmo de Jesús. Véase, por ejemplo: John Dominic Crossan (Jesús, vida de un campesino judío, 1994, ISBN 84-7423-655-X; Jesús desenterrado, ISBN 84-8432-459-1); Bart Ehrman (Jesús, el profeta judío apocalíptico, 2001, ISBN 84-493-1027-X); E. P. Sanders (La figura histórica de Jesús, 2000, ISBN 84-8169-400-2); Geza Vermes (Jesús el judío: los manuscritos leídos por un historiador, 1994, ISBN 84-7669-213-7; La religión de Jesús el judío, 1996, ISBN 84-7979-201-9); J. P. Meier (Un judío marginal. Nueva visión del Jesús histórico. I, II 1-2, III. Estella: Verbo Divino, 2001 ss.), entre muchos otros.
  19. ^ Jesus Remembered by James D. G. Dunn 2003 ISBN 0-8028-3931-2 page 339
  20. ^ Brown (1994) p. 964
    Carson (1992) et al., pp. 50–56.
    Crossan (1993), pp. xi–xiii.
    Fredriksen (1999), pp. 6–7, 105–10, 232–34, 266.
    Meier (1991), pp. 68, 146, 199, 278, 386.
    Meier (1994), pp. 12–13.
    Vermes (1973), p. 37.
    Maier, Paul L. (1991). Kregel. pp. 1, 99, 121, 171 
    Wright, N. T. (1998). HarperCollins. pp. 32, 83, 100–102, 222 
    Witherington III, Ben. pp. 12–20 
  21. ^ Robert E. Van Voorst states that biblical scholars and classical historians regard theories of non-existence of Jesus as effectively refuted. Van Voorst, Robert E (2000). Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence. Eerdmans Publishing. ISBN 0-8028-4368-9 page 16
  22. ^ Există totuși și o mulțime de referințe despre Isus și la autori necreștini, atât romani cât și evrei, începând cu Tacitus, Suetonius sau Plinius cel Tânăr în corespondența sa cu Traian cf. Alicia M. Canto, «Textos históricos sobre Jesús de Nazareth» (artículo en Celtiberia.net, del 8 de diciembre de 2005) deși în unele cazuri pot exista anumite îndoieli că este vorba de aceleași personaje evanghelice.
  23. ^ James Leslie Houlden, "Jesus: The Complete Guide", Continuum International Publishing Group, 2005, ISBN 0-8264-8011-X
  24. ^ Prof. dr. Şaban Ali Düzgün, "Uncovering Islam: Questions and Answers about Islamic Beliefs and Teachings", Ankara: The Presidency of Religious Affairs Publishing, 2004
  25. ^ Numele lui Isus este menționat în mai mutle versete din Coran cum ar fi: Sura 3 52-53, Sura 5 112-115 http://ar.islamway.com/SF/quran/data/The_Holy_Quran_Romanian.pdf
  26. ^ Sura 43, 57-67, 61. Și el (Isus, întoarcerea lui) va fi un semn pentru Ceas (Ziua Judecății); deci nu vă îndoiți în privința lui și urmați-mă pe mine, căci aceasta este o cale dreaptă!" http://ar.islamway.com/SF/quran/data/The_Holy_Quran_Romanian.pdf
  27. ^ Tamara Sonn, A Brief History of Islam (2004), p. 209
  28. ^ Bruce D. Chilton 'Recovering Jesus' Mamzerut', in: James H. Charlesworth (ed.), Jesus and Archaeology. 2006, p. 84-110; aici 95-96. Cf. Bruce Chilton, 'The Mamzer Jesus and His Birth'.
  29. ^ Vezi Aviram Oshri de la Institutul Arheologic Israelian, 'Where was Jesus born', Archaeology 58.6 (2005), Rezumat.
  30. ^ Faptele Apostolilor 17, 5-9
  31. ^ Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966
  32. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  33. ^ Bailly, A. Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000
  34. ^ Panovf, Irina, Romanian-English, English-Romanian Dictionary, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982 (Ed. Lucman, 2002, 2004)
  35. ^ Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)
  36. ^ Mioara Avram, Ortografie pentru toți (ediția a doua), Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2002
  37. ^ Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească (București: Humanitas, 2008), cap. 6: Inconsecvență ortografică cu motivație confesională: I(i)sus H(ch)ristos, pp. 487-505.
  38. ^ a b Dragoș Mîrșanu, „A Historical Note on the Romanian Orthodox Spelling of the Name of Jesus: ‘Iisus’, Not ‘Isus’” Biblicum Jassyense. Journal for Romanian Biblical Philology and Hermeneutics, Vol. 1, 2010, pp. 146-152.
  39. ^ http://dexonline.ro/definitie/iisus Citat: „Iisús v. Isús Sursa: DOOM 2 (2005) Isús/Iisús s. propriu m. Sursa: DOOM 2 (2005)”
  40. ^ Cf. Ioana Vintilă-Rădulescu, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, București România, „Normă și norme în tradiția filologică românească”, p. 91, http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/I_Radulescu.pdf Citat: „1.2. Prima ediție a dicționarului (DOOM1) se remarcase prin admiterea, la un număr relativ mare de cuvinte, a două sau chiar trei variante (lexicale, ortografice, ortoepice sau/și morfologice – cele sintactice sau frazeologice neformând obiectul dicționarului), separate prin bară oblică [ / ] și dispuse în ordinea preferinței normative. Această atitudine „tolerantă” a fost în general apreciată1 și se regăsește într-o anumită măsură și în DOOM2, în condițiile care vor fi discutate în cele ce urmează.

    Trebuie precizat însă că majoritatea variantelor admise în cele două ediții ale DOOM nu sunt literare, cum se afirmă în general, deoarece privesc mai ales cuvinte care nu aparțin limbii române literare actuale, fiind învechite, populare, regionale etc.”
  41. ^ Mihai Știrbu - “Hristos” sau “Cristos”?, Jurnalul Național, 25/04/2008
  42. ^ a b Iesous 2424 Strong's Concordance with Hebrew and Greek Lexicon, Netbible.org.
  43. ^ Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985.
  44. ^ Ehrman, Bart D. Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins, 2005. ISBN 978-0-06-073817-4
  45. ^ Durant, Will. Caesar and Christ. New York: Simon and Schuster. 1972
  46. ^ Ioan 1:1
  47. ^ Joseph A. Fitzmyer, The Gospel According to Luke I-IX. Anchor Bible. Garden City: Doubleday, 1981, pp. 499–500; I. Howard Marshall, The Gospel of Luke (The New International Greek Testament Commentary). Grand Rapids: Eerdmans, 1978, p. 158;
  48. ^ Ehrman, Bart (2006). „Jesus, Judas, and the Twelve in the Gospel of Judas” (în engleză). The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed. New York: Oxford University Press. p. 124. ISBN 978-0-19-531460-1. http://books.google.nl/books?id=cydzZdO58nMC&pg=PA124&dq=ehrman+david+koresh&hl=nl&ei=NJJMTIPRCpX94Abk-6SaDA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCsQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false. Accesat la 25 iulie 2010. „This is because — as I indicated in an earlier chapter — Jews who were expecting a messiah were certain that he would be a great and dynamic figure who would execute God's will here on earth, such as by overthrowing God's enemies in a mighty act of power. And was Jesus like this? Quite the opposite — rather than being a powerful warrior who drove the Romans out of the Promised Land, Jesus was an itinerant preacher who had gotten on the wrong side of the law and been unceremoniously tortured and crucified by the enemies of God. He was the furthest thing imaginable from a messiah. I try to illustrate to my students the kind of gut reaction most first-century Jews had to this claim that Jesus was the messiah. Imagine that someone were to tell you that David Koresh was the almighty Son of God, the Savior of the world. David Koresh? The guy at Waco who was killed by the FBI? Yup: he's the Lord of the universe! Yeah, right.” 
  49. ^ van Amerongen (red.), Martin; Guépin, J.P. (1989). „De meest waarschijnlijke vader van Jezus” (în olandeză). Sceptici over de Schrift. Baarn: Anthos. pp. 17–36. ISBN 90-6074-297-4. „TIB(erius) IVL(ius) ABDES PANTERA, SIDONIA, ANN(orum) LXII(sexaginta duorum), STIPEN(diorum) XXXX(quadraginta), MILES EXS COH(orte) i(prima) SAGITTARIORUM H(ic) S(itus) E(st)” 
  50. ^ Coogan, Michael (octombrie 2010) (în engleză). God and Sex. What the Bible Really Says (ed. 1st). New York, Boston: Twelve. Hachette Book Group. p. 38. ISBN 978-0-446-54525-9. http://books.google.com/?id=2_gPKQEACAAJ&dq=god+and+sex. Accesat la 5 mai 2011 
  51. ^ Coogan (2010:39)
  52. ^ Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 5.
  53. ^ http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2
  54. ^ Porter, Joshua Roy (2004) (în engleză). Jesus Christ: the Jesus of history, the Christ of faith. New York: Barnes & Noble Books. p. 70. ISBN 9780760765784. OCLC 64588687. „If Luke's account has any historical basis, therefore, Jesus is likely to have born in the summer.”  apud Born on December 25th, Jesuspolice.com.
  55. ^ Luca 1:26 se referă la anunțarea concepției lui Isus în luna a șasea, după calendarul religios ebraic (luna Elul, corespunzătoare cu august-septembrie); adăugând nouă luni obținem o naștere în mai sau iunie. Cf. Born on December 25th, Jesuspolice.com.
  56. ^ Vermès, Géza (2006) (în engleză). The Nativity: history & legend. New York: Doubleday. p. 91. ISBN 9780385522410. OCLC 145939363  apud Born on December 25th, Jesuspolice.com.
  57. ^ Vermès, Géza (2006) (în engleză). The Nativity: history & legend. New York: Doubleday. p. 3. ISBN 9780385522410. OCLC 145939363. „... December 25... This date was invented by the Western church - as late as the fourth century under the emperor Constantine - as a way to replace the pagan festival of the Unvanquished Sun, and is first attested, to be precise, in a Roman calendar in AD 334.”  apud Born on December 25th, Jesuspolice.com.
  58. ^ Marcu 6:3
  59. ^ Matei 13:55
  60. ^ Dickson, John (2009) [2008] (în engleză). Jesus: A Short Life. Oxford: Lion Hudson. p. 47. ISBN 9780825478024. http://books.google.com/?id=_pBTI3VmPn8C&dq=John+Dickson,+Jesus:+A+Short+Life.. Accesat la 22 decembrie 2011 
  61. ^ Fiensy, David A. (2007) (în engleză). Jesus the Galilean: soundings in a first century life (ed. First Gorgian Press). Piscataway, New Jersey: Gorgias Press LLC. pp. 68–69. ISBN 978-1-59333-313-3. http://books.google.com/?id=VZ6N-zVfTgkC&pg=PA73&dq=Jesus+tekton+fiensy. Accesat la 22 decembrie 2011 
  62. ^ Biblia Online
  63. ^ Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol II, Nașterea Creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p 310
  64. ^ Felix Just, S.J., Ph.D The Death of Jesus in Mark vs. John Catholic-resources.org
  65. ^ Herry Vardaman, A New Inscription Which Mentions Pilate as "Prefect," în: Journal of Biblical Literature 81 (1962) 70-71.
  66. ^ a b A fost Iisus crucificat într-o zi de Vineri? Gotquestions.org.
  67. ^ Ehrman, Bart (2010). „2. A World of Contradictions. An Opening Illustration: the Death of Jesus, in Mark and John”. Jesus, Interrupted: Revealing the Hidden Contradictions in the Bible (And Why We Don't Know About Them). HarperCollins e-books. p. 28. ISBN 9780061173943. http://recovery.recoveringfundamentalists.com/files/pdf/JesusInterrupted.pdf. Accesat la 18 octombrie 2010. „Why, then, did John—our latest Gospel—change the day and time when Jesus died? It may be because in John’s Gospel, Jesus is the Passover Lamb, whose sacrifice brings salvation from sins. Exactly like the Passover Lamb, Jesus has to die on the day (the Day of Preparation) and the time (sometime after noon), when the Passover lambs were being slaughtered in the Temple.” 
  68. ^ a b c Jesus and the Gospels: An Introduction and Survey' by Craig L. Blomberg 2009 ISBN 0-8054-4482-3 pages 431–436
  69. ^ a b The new complete works of Josephus by Flavius Josephus, William Whiston, Paul L. Maier ISBN 0-8254-2924-2 pages 662–663
  70. ^ Interpreting Gospel Narratives: Scenes, People, and Theology by Timothy Wiarda 2010 ISBN 0-8054-4843-8 pages 75–78
  71. ^ Matthew by David L. Turner 2008 ISBN 0-8010-2684-9 page 613
  72. ^ Birth of Christianity by John Dominic Crossan 1999 ISBN 0567086682 page 21
  73. ^ a b Jesus as a Figure in History: How Modern Historians View the Man from Galilee by Mark Allan Powell 1998 ISBN 0-664-25703-8 pages 168–173
  74. '^ 'Jesus Remembered by James D. G. Dunn 2003 ISBN 0-8028-3931-2 page 339
  75. ^ Brown (1994) p. 964
  76. ^ a b Cambridge companion to Jesus by Markus N. A. Bockmuehl 2001 Cambridge Univ Press ISBN 978-0-521-79678-1 pages 123–124
  77. ^ Dunn, James G. (2003). Jesus Remembered. Eerdmans. p. 142. „about once every generation someone reruns the thesis that Jesus never existed and that the Jesus tradition is a wholesale invention”. 
  78. ^ The Gospels and Jesus by Graham Stanton, 1989 ISBN 0192132415 Oxford University Press, page 145 states : "Today nearly all historians, whether Christians or not, accept that Jesus existed".
  79. ^ Van Voorst (2000) pp. 39-53
  80. ^ Josephus XX by Louis H. Feldman 1965, ISBN 0-674-99502-3 page 496
  81. ^ Van Voorst, Robert E. (2000). Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence ISBN 0-8028-4368-9. page 83
  82. ^ Flavius Josephus; Maier, Paul L. (December 1995). Josephus, the essential works: a condensation of Jewish antiquities and The Jewish war ISBN 978-0-8254-3260-6 pages 284–285
  83. ^ The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings by Bart D. Ehrman 1999 ISBN 0-19-512639-4 page 248
  84. ^ Jesus-God and Man by Wolfhart Pannenberg 1983 ISBN 0-664-24468-8 page 316
  85. ^ a b The God Delusion by Richard Dawkins 2006 ISBN 0-618-68000-4 page 122
  86. ^ Jesus in history, thought, and culture: an encyclopedia, Volume 1 by James Leslie Houlden 2003 ISBN 1-57607-856-6 page 660
  87. ^ Encyclopedia of theology: a concise Sacramentum mundi by Karl Rahner 2004 ISBN 0-86012-006-6 pages 730–731
  88. ^ Van Voorst, Robert E (2000). Jesus Outside the New Testament: An Introduction to the Ancient Evidence. Eerdmans Publishing. ISBN 0-8028-4368-9 page 15
  89. ^ Exploring Jewish Literature of the Second Temple Period by Larry R. Helyer (Jul 5, 2002) ISBN 0830826785 page 493
  90. ^ Jewish Responses To Early Christians by Claudia Setzer (Nov 1, 1994) ISBN 080062680X page 215
  91. ^ In Chapter VIII Trypho's statement: "But Christ —if He has indeed been born, and exists anywhere—is unknown, and does not even know Himself" refers to Christ, which Trypho (as other Jews) still awaited. Justin styled the conversation on John 7:27, with Trypho objecting to Jesus (who was from Galillee) being Christ given that the origins of Jesus were known, but those for Christ could not be, as the Pharisees said of Jesus in John 7:27: "we know this man whence he is: but when the Christ cometh, no one knoweth whence he is." References:Testimony of the Beloved Disciple, The: Narrative, History, and Theology in the Gospel of John by Richard Bauckham (Nov 1, 2007) ISBN 080103485X page 232 & Bible Knowledge Background Commentary: Matthew-Luke by David C. Cook and Craig A. Evans (Feb 27, 2003) ISBN 0781438683 page 285, & The Gospel According to John: An Introduction and Commentary by Colin G. Kruse (Jun 2004) ISBN 0802827713 page 188 & The Gospel of John: A Commentary by Frederick Dale Bruner (Feb 22, 2012) ISBN 0802866352 page 485
  92. ^ Ed Hindson, Ergun Caner, The Popular Encyclopedia of Apologetics: Surveying the Evidence for The Truth of Christianity, page 179 (Harvest House Publishers, 2008). ISBN 978-0-7369-2084-1
  93. ^ The Oxford handbook of early Christian studies by Susan Ashbrook Harvey, David G. Hunter 2008 ISBN 0-19-927156-9 page 378
  94. ^ Graham Stanton, The Gospels and Jesus 2002 ISBN 0-19-924616-5 Oxford University Press page 145
  95. ^ a b Abraham Geiger, Das Judenthum und seine Geschichte in zwölf Vorlesung, 117, citat de Joseph Klausner, Jesus of Nazareth: His Life, Times, and Teaching Londra, New York: Macmillan, 1925, p. 115 apud Craig A. Evans „What are They Saying about the Historical Jesus?” Acadia Divinity College, p. 4. Citat: „a Jew, a Pharisaic Jew of Galilean type, one who looked forward to the hopes held at the time and who believed that those hopes would be fulfilled in himself. He propounded nothing whatever that was new, nor did he transcend the national limitations.”

Legături externe