Galileea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Provinciile romane Galileea, Samaria şi Iudeea

Galileea (în ebraică הגליל, ha-Galil, în trad. "Ținutul", prescurtare de la glil ha-goyim, "Ținutul neamurilor", adică al necredincioșilor - Isaia, 9,1, în greacă - Γαλιλαία, în latină Galilaea, în arabă الجليل Al Djalil ) este ținutul din nordul Israelului, divizat în Galileea Superioară (Ha-Galil Ha-Elion), Galileea Inferioară (Ha-Galil Ha-Tahton) și Galileea de Vest (Ha-Galil Ha-maaravi). Limitele Galileei sunt:la sud Valea Izreel si Valea Beit Shan, la est -dinspre miazăzi spre miazănoapte - Valea Iordanului, Lacul Galileei (Kineret, Tiberiada, sau Ghenezaret) și Valea Hula, la vest - coasta Marii Mediterane si Valea Zebulon (Zevulun), iar la nord - Libanul. În zilele noastre, geografii israelieni consideră granița geografică dintre Israel și Liban drept limita nordică a Galileei.

Limita dintre Galileea Superioara si Galileea Inferioara este Valea Beit Hakerem, o depresiune îngustă care se întinde dinspre est spre vest în mijlocul regiunii.În vreme ce Galileea Superioară se caracterizează prin munți ceva mai înalți, dintre care vârful cel mai înalt este Muntele Meiron, de 1208 metri, Galileea inferioară se distinge prin munti de mică înălțime, separați de văi întinse. Aceasta împărțire a Galileei provine din vechime, și este menționată încă în Mishna:De la Kfar Hanania (n.n. în Valea Beit Hakerem) în sus, tot ce- i fără sicomori, e Galileea Superioară, iar de la Kfar Hanania în jos, pretutindeni unde cresc sicomorii, este Galileea inferioară. (Tratatul Sheviyit, 9,2).

Galileea este un loc de întâlnire a mai multor religii și civilizații: iudaică, elenistică, creștină, islamică.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Preistorie[modificare | modificare sursă]

Galileea a fost locuită încă din epoca pietrei. In paleolitic a sălășluit aici Omul din Galileea, ale cărui oseminte au fost găsite în peștera din Nahal Amud. Vârsta lor a fost apreciată ca fiind de cel puțin 140,000 ani. Și în alte locuri din Galileea s-au descoperit urmele unor așezări din perioade preistorice: în Valea Hula, lângă izvoarele Einan,în peștera Kaftza de lângă Nazaret, locuită în urmă cu peste 100,000 ani. Vestigiile unor asezari omenesti din epoca pietrei a fost gasita si pe Nahal Batzat, de asemenea la cariera Evron, unde a existat o așezare din paleoliticul mijlociu. Mai târziu, în neolitic au ființat în regiune, inclusiv la Ein Gev, așezări ale Culturii Natufiene din anii 12,800-10,200 î.e.n.

Bine reprezentate sunt în Galileea mărturiile din vremea calcoliticului, de pildă peștera funerară de la Pekiin. În vremea noastră sunt cunoscute în munții Galileei 22 de așezări calcolitice. În ele s-au descoperit obiecte de ceramică caracteristice regiunii alături de elemente tipice pentru epoca cronologică. Exista diferente între așezările umane preistorice găsite în Galileea Superioară și cele din Galileea Inferioară, unde de pildă, ele nu erau plasate în preajma bazinelor de apă. Epoca bronzului s-a însoțit în Galileea de începutul urbanizării.

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Potrivit tradiției biblice a evreilor, numele de Galil, adică Galileea, a fost dat de evreii sau israeliții antici. Regiunea corespundea cu patrimoniul teritorial al triburilor Naftali și Asher, precum și Dan.În cele din urmă tribul Dan a fost însă dispersat prin țară, având un reazăm teritorial în primul rând în centrul țării.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aviam, M., "Galilee: The Hellenistic to Byzantine Periods," in The New Encyclopedia of Archaeological Excavations in the Holy Land, vol. 2 (4 vols) (Jerusalem: IES / Carta), 1993, 452–458.
  • Meyers, Eric M. (ed), Galilee through the Centuries: Confluence of Cultures (Winona Lake, IN: Eisenbrauns, 1999) (Duke Judaic Studies 1).
  • Chancey, A. M., Myth of a Gentile Galilee: The Population of Galilee and New Testament Studies (Cambridge: Cambridge University Press, 2002) (Society of New Testament Monograph Series 118).
  • Aviam, M., "First-century Jewish Galilee: An archaeological perspective," in Edwards, D.R. (ed.), Religion and Society in Roman Palestine: Old Questions, New Approaches (New York / London: Routledge, 2004), 7–27.
  • Aviam, M., Jews, Pagans and Christians in the Galilee (Rochester NY: University of Rochester Press, 2004) (Land of Galilee 1).
  • Chancey, Mark A., Greco-Roman Culture and the Galilee of Jesus (Cambridge: Cambridge University Press, 2006) (Society for New Testament Studies Monograph Series, 134).
  • Freyne, Sean, "Galilee and Judea in the First Century," in Margaret M. Mitchell and Frances M. Young (eds), Cambridge History of Christianity. Vol. 1. Origins to Constantine (Cambridge: Cambridge University Press, 2006) (Cambridge History of Christianity), 163-194.
  • Zangenberg, Jürgen, Harold W. Attridge and Dale B. Martin (eds), Religion, Ethnicity and Identity in Ancient Galilee: A Region in Transition (Tübingen, Mohr Siebeck, 2007) (Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament, 210).
  • Fiensy, David A., "Population, Architecture, and Economy in Lower Galilean Villages and Towns in the First Century AD: A Brief Survey," in John D. Wineland, Mark Ziese, James Riley Estep Jr. (eds), My Father's World: Celebrating the Life of Reuben G. Bullard (Eugene (OR), Wipf & Stock, 2011), 101-119.