Cruce
| Acest articol este parte a seriei Creștinism.  |
| Isus din Nazaret Mărturisiri de credință (crezuri) Simboluri Ritualuri creștine |
Cruce e un cuvânt ce vine din limba latină de la crux, crucis, și corespunde grecescului σταυρός (stauros).
Cuprins |
Istoric [modificare]
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost un simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieții (imortalității), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este atașat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele). La apariția lui, creștinismul a integrat și el simbolul acesta străvechi.
«Cruce» are două sensuri: un sens material, și un sens moral.
În limba latină cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creștine, și servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor și furilor, care nu erau cetățeni romani.
În liturgică, «cruce» poate avea înțelesul de crucifix, ori de cruce manuală.
Sens moral [modificare]
De la Plaut, crucea ia și sensul moral, intrând chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar călăul.
Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34: «Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să mă urmeze», cuvinte pe care le-ar fi rostit Iisus din Nazaret.
Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creștină a ispășirii.
Sens material [modificare]
Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni.
- cruce latină
- cruce în formă de τ (tau), sau franciscană
- crucea sfântului Andrei, sau cruce în formă de X
- crucea sfântului Petru, sau cruce întoarsă
- cruce bască
- cruce celtică
- cruce sau cârjă papală
- cruce greacă, cu brațele egale
- cruce egipteană sau ankh
- cruce furcată, în formă de Y
- cruce cu vârfuri
- cruce cvadruplă
- cruce ancorată
- cruce slavă
- cruce cu trifoi
- cruce patriarhală, sau lorenă
- cruce malteză
- cruce ierusalimiteană
- cruce occitană
- cruce gamată, sau svastika
- Mundolsheim
- cruce hughenotă
- cruce scandinavă
Galeria [modificare]
-
Latină
-
Greacă
-
A sfântului Petru
-
Crux commissa, egipteană creştină (coptă)
-
Crux decussata, a sfântului Andrei
-
În formă de soare, baza crucii celtice
-
Crux dissimulata
-
Svastica
-
Lorenă
-
Patriarhală, sau a Jeannei d'Arc
-
Papală sau ierofantă
-
Slavă
-
Ridicată, sau a evangheliştilor, ori de arhanghel
-
De arhanghel (variantă)
-
De arhanghel (variantă)
-
Romană de hirotonie
-
Nemţească
-
Ierusalimiteană, simbol cruciat
-
Cu cârje, sau merovingiană
-
Cu trifoi, sau a sfântului Patrik, sau irlandeză
-
Malteză, sau a sfântului Ioan
-
Cu tălpi
-
Cu mingi, sau cu mere
-
A sfântului Iacob cel Bătrân
-
Bască, sau lauburu
-
Occitană
-
A templierilor
-
Hughenotă
-
Scandinavă
-
Crucea Roşie.
Bibliografie [modificare]
Iconografie [modificare]
- Manuela Beer: Triumphkreuze des Mittelalters. Ein Beitrag zu Typus und Genese im 12. und 13. Jahrhundert. Mit einem Katalog der erhaltenen Denkmäler, Regensburg: Schnell & Steiner 2005, ISBN 3-7954-1755-4, recenzie în limba germană online
Legături externe [modificare]
- Sub semnul crucii, 2 noiembrie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă
