Cruce

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a
seriei Creștinism.


Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Cruce de piatră românească la intrarea în biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmboviţa. Foto: aprilie 2010.

Cruce e un cuvânt ce vine din limba latină de la crux, crucis, și corespunde grecescului σταυρός (stauros).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Crucea ansată sau coptă, numită şi cruce Tau, în acelaşi timp hieroglifă egipteană (ankh) încărcată de simbolism

Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost un simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieții (imortalității), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este atașat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele).[1][2][3] La apariția lui, creștinismul a integrat și el simbolul acesta străvechi.

«Cruce» are două sensuri: un sens material, și un sens moral.

În limba latină cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creștine, și servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor și furilor, care nu erau cetățeni romani.

În liturgică, «cruce» poate avea înțelesul de crucifix, ori de cruce manuală.

Sens moral[modificare | modificare sursă]

De la Plaut, crucea ia și sensul moral, intrând chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar călăul.

Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34: «Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să mă urmeze», cuvinte pe care le-ar fi rostit Iisus din Nazaret.

Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creștină a ispășirii.

Sens material[modificare | modificare sursă]

Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni.

Forme de cruce[modificare | modificare sursă]

  • cruce latină
  • cruce în formă de τ (tau), sau franciscană
  • crucea sfântului Andrei, sau cruce în formă de X
  • crucea sfântului Petru, sau cruce întoarsă
  • crucea sfântului Gheorghe
  • cruce bască
  • cruce celtică
  • cruce sau cârjă papală
  • cruce greacă, cu brațele egale
  • cruce egipteană sau ankh
  • cruce furcată, în formă de Y
  • cruce cu vârfuri
  • cruce cvadruplă
  • cruce ancorată
  • cruce slavă
  • cruce cu trifoi
  • cruce patriarhală, sau lorenă
  • cruce malteză
  • cruce ierusalimiteană
  • cruce occitană
  • cruce gamată, sau svastika
  • cruce serbă
  • Mundolsheim
  • cruce hughenotă
  • cruce scandinavă

Galeria[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Inman, Thomas. Ancient Pagan and Modern Christian Symbolism, Second Edition. New York: J. W. Bouton, 706 Broadway. Published 1875. Page 44. ISBN 978-1-4209-2987-4.
  2. ^ A Guide to the Third and Fourth Rooms of the British Museum (London: s.n.: 1904), 210.
  3. ^ Gordon, Andrew Hunt; Schwabe, Calvin W (2004). The Quick and the Dead: Biomedical Theory in Ancient Egypt First Edition. Brill/Styx. ISBN 90-04-12391-1. http://books.google.com/books?id=1LbGCVlFtA4C&printsec=frontcover 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Iconografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]