Cruce
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acest articol este parte a seriei Creştinism.  |
| Sfânta Treime Mărturisiri de credinţă (crezuri) Simboluri |
Cruce e un cuvânt ce vine din limba latină de la crux, crucis, şi corespunde grecescului σταυρός (stauros).
Cuprins |
[modifică] Istoric
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. El se găseşte pictat sau scrijelit în peşterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană şi precreştină el a fost un simbol preferat al celţilor (monezile lor ne stau mărturie). Ştim însă cu siguranţă că el a fost un simbol legat de divinităţi odată cu apariţia civilizaţiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieţii (imortalităţii), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este ataşat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele). La apariţia lui, creştinismul a integrat şi el simbolul acesta străvechi.
«Cruce» are două sensuri: un sens material, şi un sens moral.
În limba latină cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creştine, şi servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor şi furilor, care nu erau cetăţeni romani.
În liturgică, «cruce» poate avea înţelesul de crucifix, ori de cruce manuală.
[modifică] Sens moral
De la Plaut, crucea ia şi sensul moral, intrând chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar călăul.
Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34: «Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze», cuvinte pe care le-ar fi rostit Iisus din Nazaret.
Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creştină a ispăşirii.
[modifică] Sens material
Crucea e un simbol în formă de răscruce, formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă definită de intersectare: în general sunt patru regiuni.
- cruce latină
- cruce în formă de τ (tau), sau franciscană
- crucea sfântului Andrei, sau cruce în formă de X
- crucea sfântului Petru, sau cruce întoarsă
- cruce bască
- cruce celtică
- cruce sau cârjă papală
- cruce greacă, cu braţele egale
- cruce egipteană sau ankh
- cruce furcată, în formă de Y
- cruce cu vârfuri
- cruce cvadruplă
- cruce ancorată
- cruce slavă
- cruce cu trifoi
- cruce patriarhală, sau lorenă
- cruce malteză
- cruce ierusalimiteană
- cruce occitană
- cruce gamată, sau svastika
- Mundolsheim
- cruce hughenotă
- cruce scandinavă
[modifică] Galeria
 Latină |
 Greacă |
 A sfântului Petru |
 Crux commissa, egipteană creştină (coptă) |
 Crux decussata, a sfântului Andrei |
 În formă de soare, baza crucii celtice |
 Svastika |
 Crux dissimulata |
 Lorenă |
 Patriarhală, sau a Jeannei d'Arc |
 Papală sau ierofantă |
 Slavă |
 Ridicată, sau a evangheliştilor, ori de arhanghel |
 De arhanghel (variantă) |
 De arhanghel (variantă) |
 Romană de hirotonie |
 Nemţească |
 Ierusalimiteană, simbol cruciat |
 Cu cârje, sau merovingiană |
 Cu trifoi, sau a sfântului Patrik, sau irlandeză |
 Malteză, sau a sfântului Ioan |
 Cu tălpi |
 Cu mingi, sau cu mere |
 A sfântului Iacob cel Bătrân |
 Bască, sau lauburu |
 Occitană |
 A templierilor |
 Hughenotă |
 Scandinavă |
 Crucea Roşie. |
[modifică] Bibliografie
[modifică] Iconografie
- Manuela Beer: Triumphkreuze des Mittelalters. Ein Beitrag zu Typus und Genese im 12. und 13. Jahrhundert. Mit einem Katalog der erhaltenen Denkmäler, Regensburg: Schnell & Steiner 2005, ISBN 3-7954-1755-4, recenzie în limba germană online
