Fideism

Parte a seriei despre
Dumnezeu
Concepții generale Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism Henoteism · Monolatrism · Monoteism Panenteism · Panteism · Transteism Concepții specifice Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol Susținător · Domn · Tatăl · Monadă Unitate · Ființă supremă · Totul Personal · Unitar · Dualism · Trinitate în religiile abrahamice (Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism) în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism Atribute Eternitate  · Existența · Gen Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență Experiența și practicile Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație Fideism · Gnosis · Metafizică Misticism · Ermetism · Ezoterism Subiecte conexe Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie Dumnezeu complex · Neuroteologie Dilema din Eutyphron · Problema răului Dumnezeu în artă Listă de texte religioase Tatăl Nostru

Fideism (lat. fides=încredere,loialitate) este doctrina sau atitudinea celor care, constatând discordanṭa dintre credință și rațiune, sunt înclinați să urmeze credința, fără a ține seama de rațiune.

Această doctrină religioasă își are începuturile în secolul al XVI-lea, datorită în special lui Pierre Daniel Huet, dar și teologului Louis Bautain. În secolul al XIX-lea, o contribuție însemnată la clarificarea doctrinei a adus-o Felicité Lamennais.

În cadrul teologiei creștine, există mai multe crezuri, care susțin, având argumente diferite, că rațiunea nu este importantă pentru credința religioasă, crezuri care au fost etichetate cu termenul de fideism. Uneori, acesta este folosit și atunci când este vorba despre unele doctrine protestante, și anume, acelea care susțin că orice creștin se poate mântui doar prin credință, credință care își are izvorul doar în Biblie.

Fideiștii susțin că religia, care se bazează pe revelații, îi cheamă pe cei fideli ei să creadă într-o divinitate transcendentă, chiar dacă ei nu o pot înțelege în întregime. Unii fideiști susțin că în facultățile raționale ale omului nu putem avea încredere, din moment ce întraga ființă umană a fost coruptă de păcat. Adevărurile venite prin revelații divine trebuiesc crezute, chiar dacă nu au nici un suport în rațiunea umană. În esență, fideismul susține că argumentațiile raționale sau cele științifice în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt nerelevante, neavând nicio legătură cu adevărul teologiei creștine. Acest tip de fideism are o istorie îdelungată în creștinism. În Evanghelia după Luca(10:21), Însuși Isus declară: "...Tată, Doamne al cerului și al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor..." Fraza "cred, pentru că este absurd", atribuită lui Tertulian este adesea citată ca un exemplu de credință, deși este o referire greșită la un fragment din De carne Cristi(Despre trupul lui Cristos), Tertulian scriind în realitate: "...Fiul lui Dumnezeu a murit; trebuie să credem cu toată tăria în acest lucru, pentru că este absurd."

Blaise Pascal susținea că argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt, prin ele însele, ușuratice, și că practicarea religiei este o idee minunată. O poziție fideistă de acest tip putem întâlni și în scierile lui Søren Kierkegaard.

În vremurile moderne, papa Ioan Paul al II-lea, în enciclica sa Fides et Ratio' (Credință și rațiune) afirmă că existența lui Dumnezeu poate fi demonstrată și cu ajutorul rațiunii, iar încercările de a raționa altfel sunt rezultatele păcatului. Ioan Paul al II-lea spune: "Există pericolul de a reinterpreta greșit fideismul, prin nerecunoașterea importanței rațiunii sau a discursului filozofic în ceea ce privește credința, mai ales atunci când este vorba chiar despre a crede în Dumnezeu. O formă foarte răspândită astăzi a acestui pericol este „biblicismul” care încearcă să facă din citirea Sfinei Scripturi unicul punct de referință veridic.

Credințe despre natura divinului