Monoteism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în istoria religiilor. Recrutaţi unul sau, dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului!

Monoteismul (Gr.μονος=unic, singur si θεος=dumnezeu, zeu) este credinţa într-o singură divinitate, identificată prin termenul θεος=dumnezeu. În ordinea apariţiilor lor, religiile monoteiste sunt: iudaismul, zoroastrismul, creştinismul, islamismul, bahai. Unii includ şi hinduismul în rândul religiilor monoteiste, pentru că pluralismul dumnezeilor hinduşi se reduce în final la o "unică divinitate".

Unele religii monoteiste atribuie conotaţii "personale" propriului dumnezeu, pentru a-l diferenţia de alţi dumnezei, despre care ei susţin că ar fi ori simple creaţii omeneşti (monoteismul exclusiv), ori alte forme ale dumnezeului lor (monoteismul inclusiv).

În anumite cazuri se poate detecta o evoluţie de la un cult enoteist, în care credincioşii acceptă existenţa unor divinităţi inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist.

Iudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supravieţuit fondatorului şi vremii), deşi unii susţin că însuşi animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia.

In creştinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său şi divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întalnim la mormoni şi la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susţin că Isus Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferenţe, toate aceste culte susţin că ele însele sunt creştine, dar nu le recunosc şi pe celelalte biserici ca atare.

Islamul a preluat şi adaptat multe elemente din iudaism şi creştinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, si nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii îi cosideră pe creştini politeişti.

Cât despre zoroastrism si bahaism, religii practicate la graniţa dintre Orient şi Occident - de exemplu în Iran şi Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un anumit grad de sincretism.