Dumnezeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este parte a seriei Creştinism.

Sfânta Treime Dumnezeu Iisus Hristos Duhul Sfânt Biblia Personaje biblice Biserici creştine Ortodoxism Catolicism Protestantism Biserici netrinitariene Mărturisiri de credinţă (crezuri) Simbolul apostolic Simbolul niceno-constantinopolitan Simbolul atanasian Simboluri Cruce Monograma lui Isus Hristos Peştele Păstorul Pomul vieţii Viţa de vie Sinaxar Sfinţi Apostoli Sfinţi în Biserica Catolică Sfinţi în Biserica Ortodoxă

Dumnezeu este fie sintagma prin care se face referire la divinitatea supremă a celor trei religii monoteiste abrahamice (iudaism, creştinism, islam) , fie un termen sinonim cu acela de "divinitate, zeitate". În general se poate determina la care dintre cele două sensuri se face referire într-un text prin faptul că în prima sa accepţiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică.

În primul sens, termenul Dumnezeu corespunde tetragramei ebraice YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaşte şi formele YHVH, JHVH sau JHWH. În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă "Dumnezeu" desemnează Dumnezeul evreilor, al creştinilor şi al musulmanilor. Multă vreme populaţia regatelor Iuda şi Israel l-au venerat pe IHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecţii din partea acestuia, fără a nega însă existenţa divinităţilor ţărilor vecine. Această practică se numeşte "monolatrie", evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeităţi. Asta explică de ce Biblia ne spune (1 Cronici 14:1) că regele David a avut un fiu numit "Baaliada", adică "Baal ştie" (Baal fiind una dintre principalele zeităţi cananeene, alături de "El") şi că Saul, şi el, a avut un fiu numit Eşbaal (1 Cronici 8:33), adică "omul lui Baal". Biblia (Ieşire 15:11) îl citează pe Moise spunând: "Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?". Psalmul 86:8 reia şi el ideea: "Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne". În alţi psalmi (82:1, de exemplu) dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorba într-o adunare de dumnezei ("[. . .] El judecă în mijlocul dumnezeilor.") sau "alţi dumnezei se închină Lui" (Psalm 97:7 - 9). Aceeaşi idee a "zeului nostru printre alţi zei" este reluată şi-n Exod (18:11) unde Ietro, socrul lui Moise, declară: "Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii;" De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural "dumnezei" ("Elohim" pluralul de la "El"/"Eloha"), în afară de a sugera un plural de politeţe indică şi spre multitudinea de zei/divinităţi pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreieşti spre monoteism (aşa cum Marduk, zeul babilonian, şi el întruchipează de la un anumit moment din ce în ce mai mulţi zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel şi Nebo). Fenomen cu corespondenţă însă şi-n religia Egiptului). Istoria (arheologia) demonstrează că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulţi dumnezei în afară de YHWH precum Baal, Asera, Milkon şi Kemos). Panteonul acesta evreiesc era ierarhic, în el intrând kerubimi (heruvimi, iniţial personificări ai norilor furtunii, fiinţe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute şi de către alte populaţii canaaneene ^[1]), serafimi (şerpi înaripaţi)^[2]

Cuprins 1 Etimologie 2 Concepţii despre Dumnezeu 2.1 Concepţia iudeo-creştină 2.2 Argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu 3 Note 4 Vezi şi 5 Legături externe

[modifică] Etimologie

În limba română termenul este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul "Domine Deus, mai exact din forma sa populară fără "i" ("Domne Deus"), "veche invocaţie păgână adoptată şi de creştini pentru unicul lor Dumnezeu." ^[3]

[modifică] Concepţii despre Dumnezeu

[modifică] Concepţia iudeo-creştină

În iudaism şi religia creştină, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului şi al Lumii.

De obicei se consideră că are atributele de sfinţenie (separat de păcat şi incoruptibil), justeţe (are dreptate în toate), suveranitate (are voinţă proprie), omnipotenţă (atotputernic), omniştiinţă (atotştiutor), omnibenevolenţă (atotiubitor) şi ubicuitate (omniprezent).

Religia creştină cunoaşte şi mărturiseşte trei persoane, sau ipostasuri, ale lui Dumnezeu. În Sfânta Evangelie după Ioan, Iisus însuşi spunea: "Eu şi Tatăl Meu una suntem" (Ioan 10:30), pentru ca mai apoi să menţioneze toate cele trei ipostazuri: "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." (Ioan 14:26) Se înţelege din acestea, după cum Sfântul Grigore Teologul explică: Cele trei ipostasuri sunt "o singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire" (Sf. Grigorie Teologul, Contra Arienilor şi despre sine, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 236 A).

Această formă de triplă manifestare este numită în religia creştină, nefiind însă recunoscută de adepţii iudaismului şi islamului, Sfânta Treime. Sfânta Treime are în comun Dumnezeirea.

Dumnezeu Tatăl este, în religia creştină, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Fiul şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Tatăl este nenăscut şi negenerat.

Dumnezeu Fiul este, în religia creştină, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Sfântul Duh. Dumnezeu Fiul este născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de timp şi întrupat ca om, în timp, din Fecioara Maria, prin adumbrirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

Dumnezeu Duhul Sfânt este, în religia creştină, una dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alături de Tatăl şi de Fiul. Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din Dumnezeu Tatăl (după creştinismul ortodox) sau din Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul (după creştinismul catolic).

[modifică] Argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu

• Lipsa dovezilor pentru existenţa zeilor/supranaturalului e principalul argument al ateismului. Celebrul filosof, matematician şi logician ateu, Bertrand Russel, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în faţa lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russel a fost sarcastică dar sinceră: N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi
• Problema răului contestă existenţa unui zeu care este deopotrivă omnipotent şi atotiubitor aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existenţa răului şi a durerii.

[modifică] Note

1. ^ Judaism, Britannica online 2008, p. 166 din 213
2. ^ Originea religiei, Charles Hainchelin, p. 122
3. ^ în ghilimele este redat un citat din lucrarea Istoria Bisericii Ortodoxe a pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Ed. Institutului biblic şi de Misiune a B.O.R., Buc. 1993, p. 73.

[modifică] Vezi şi

• Argumente pentru existenţa lui Dumnezeu
• Argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu
• Argumentul ontologic
• Cele 99 de nume ale lui Allah
• Iisus
• Împărăţia lui Dumnezeu
• Sfânta Treime

[modifică] Legături externe

• Portal Biblic