Ioan Botezătorul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Botezătorul (în ebraică יוחנן, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul lui Zaharia) este una din figurile centrale ale creştinismului şi islamului.

Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem (lângă Ierusalim); este fiul Elisabetei (verişoara Mariei, mama lui Isus) şi al rabinului rural Zaharia. A venit pe lume cu circa 6 luni înaintea lui Isus. Nu au copilărit împreună, dar (după părerea unor autori) s-ar fi cunoscut în tinereţe, petrecând probabil o anumită perioada împreuna la Qumran, unde ar fi primit o educaţie comună eseniană. Predicator ascet, a activat la vârstă adultă, numai în preajma râului Iordan. Predicile sale poartă amprenta radicalismului esenian, anunţând iminenţa Apocalipsei şi a „Judecăţii de Apoi”, îndemnând la pocăinţă, botez şi ispăşirea păcatelor. L-a criticat public în mod repetat pe tetrarhul Herodes Antipas, pentru culpa de a se fi căsătorit cu Herodia, fosta soţie a fratelui vitreg Philippus, fapt care a atras întemniţarea sa în cetatea Machaerus din Pereia (azi în Iordania). La o petrecere cu mulţi oaspeţi, Salomeea (14-15 ani), fiica Herodiei, ar fi dansat în faţa tatălui său vitreg Herodes Antipas, solicitându-i capul lui Ioan Botezătorul, în schimbul favorului de a-i deveni amantă. Ioan Botezătorul ar fi fost ucis în aceeaşi seară, prin decapitare, capul fiind adus Salomeei pe o tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în oraşul Samaria (Sebaste-Sebastije-Sabastya, azi în Israel), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreştin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, împrăştiindu-i cenuşa. Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franţa) de către regele francon Pippin III (715-768. Din trup ar mai fi rămas nearse numai un braţ şi un deget.

Isus a început activitatea publică numai după moartea lui Ioan Botezătorul.

Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creştină naşterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepţie făcută acestuia, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor. Cultul său s-a dezvoltat, iar Biserica, atât în Răsărit, cât şi în Apus, i-a consacrat câteva sărbători importante: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august).

[modifică] Evocarea figurii sale în artele plastice, în muzică şi în literatură

Ultima operă importantă a lui Leonardo da Vinci, pictată cu trei ani înainte de moartea artistului, îl reprezintă pe Ioan Botezătorul. Pentru amănunte vezi: Ioan Botezătorul (tablou de Leonardo da Vinci).

[modifică] Legături externe

• Glosar religios

[modifică] Referinţe

• „Jesus”, Michael Grant, London, 1977
• ”Saint Paul”, Michael Grant, London, 1976
• “Das Geheimnis des Rabbi J.“, Johannes Lehmann, München, 1990
• “Abermals krähte der Hahn“, Karlheinz Deschner, Stuttgart, 1962
• ”The holly blood and the holy Grail”, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1982
• “The Messianic Legacy“, Henry Lincoln, Michael Baigent, Richard Leigh, London, 1986
• ”Jesus – Ein kritisches Lesebuch”, Holger Wolandt, München, 1993
• “Jesus starb in Kashmir“, Andreas Faber-Kaiser, Berlin, 1998
• „Jesus der Mensch”, Alfons Rosenberg, München, 1986
• “The trial - The life and inevitable crucification of Jesus“, Gordon Thomas, London, 1987
• ”Jesus – Gestalt und Geschichte, Bern, 1957
• “Die kleine Welt des Jesus Christus“, Gerhard Prause, Hamburg, 1981
• “Starb Jesus in Kashmir ?“, Siegfried Obermeier, Wien, 1983
• “Jesus“, David Flusser, Hamburg, 1968
• “Kleines Lexikon kirchlicher Begriffe“, Johannes Hanselmann, München, 1969
• “Reclams Lexikon der Heiligen und der biblischen Gestalten“, Hiltgart L. Keller, Stuttgart 1991
• “Who’s who in der Bibel“, Peter Calvocoressi, München, 1990
• “Von Aaron bis Zypern – Lexikon biblischer Eigennamen“, Hans-Detlef Hoffmann et al, Gütersloh, 1983
• “Gnosis – Das Buch der verborgenen Evangelien“, Werner Hörmann, Augsburg, 1995
• “Frühe Stätten der Christenheit“, Peter Bamm, München, 1964
• “Das Hausbuch der Heiligen und Namenspatrone“, Alfred Läpple, München, 1984
• “Die grossen Religionen der Welt“, Hans-Joachim Schoeps, Zürich, 1968
• “Lexikon des Mönchtums und der Orden“, Johanna Lanczkowski, Wiesbaden, 1997
• “Jerusalem und Rom“, Ethelbert Staufer, Bern, 1957
• “Lexikon zur Bibel“, Fritz Rienecker, Wuppertal, 1960
• ”Die biblischen Wunder”, Milan Ryzl, München, 1990
• “Die nichtchristlichen Religionen“, Helmuth von Glasenapp, Frankfurt am Main, 1957