Evanghelia după Ioan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Evanghelia după Ioan este ultima evanghelie din canonul Noului Testament. În mod tradițional îi este atribuită apostolului Ioan. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim.[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate:[3][10][11]

„Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.[11]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă, după părerea lui Harris, între anii 90 și 100.[12] Ea este astfel cea mai târziu scrisă dintre evangheliile canonice.[12][13]

Evanghelia după Ioan nu face parte dintre evangheliile sinoptice.

Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.[14] De exemplu dialogul dintre Nicodim și Isus (Ioan 3:1-12) se bazează pe un joc de cuvinte care e imposibil în aramaică, fiind posibil doar în greacă.[14][15]

Pilda apocrifă[modificare | modificare sursă]

Parabola cu femeia prinsă în preacurvie (Ioan 7:53-8:11), numită Pericope Adulterae sau Pericope de Adultera, constă din versete apocrife: povestirea nu apare în cele mai vechi și mai credibile manuscrise ale Evangheliei după Ioan,[16] stilul povestirii este diferit de restul Evangheliei, ea include un număr de cuvinte și de fraze care îi sunt străine acestei Evanghelii,[17] lipsește bărbatul prins în preacurvie (conform Legii lui Moise, trebuiau uciși atât femeia cât și bărbatul prinși în adulter);[18][19] consensul științific în critica textuală este că această povestire a fost scornită de copiștii manuscriselor Bibliei.[17] Traducerea New International Version a Bibliei arată că cele mai vechi și mai de încredere manuscrise ale Evangheliei după Ioan, împreună cu alte izvoare străvechi, nu conțin versetele Ioan 7:53-8:11.[20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ E P Sanders, The Historical Figure of Jesus, (Penguin, 1995) page 63 - 64.
  2. ^ Bart D. Ehrman (2000:43) The New Testament: a historical introduction to early Christian writings. Oxford University Press.
  3. ^ a b Bart D. Ehrman (2005:235) Lost Christianities: the battles for scripture and the faiths we never knew Oxford University Press, New York.
  4. ^ Geoffrey W. Bromiley (1995:287) International Standard Bible Encyclopedia: K-P MATTHEW, GOSPEL ACCORDING TO. Wm. B. Eerdmans Publishing. Citat: „Matthew, like the other three Gospels is an anonymous document.”
  5. ^ Donald Senior, Paul J. Achtemeier, Robert J. Karris (2002:328) Invitation to the Gospels Paulist Press.
  6. ^ Keith Fullerton Nickle (2001:43) The Synoptic Gospels: an introduction Westminster John Knox Press.
  7. ^ Ben Witherington (2004:44) The Gospel code: novel claims about Jesus, Mary Magdalene, and Da Vinci InterVarsity Press.
  8. ^ F.F. Bruce (1994:1) The Gospel of John Wm. B. Eerdmans Publishing.
  9. ^ Patrick J. Flannagan (1997:16) The Gospel of Mark Made Easy Paulist Press
  10. ^ Bart D. Ehrman (2004:110) Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press.
  11. ^ a b Bart D. Ehrman (2006:143) The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed. Oxford University Press.
  12. ^ a b Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985.
  13. ^ Raymond E. Brown. An Introduction to the New Testament.
  14. ^ a b Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Historical Jesus. 'More Historical Criteria.' The Teaching Company, 2000, Lecture 10.
  15. ^ T. Blackaby (2008:210) HCSB Experiencing the Word New Testament B&H Publishing Group.
  16. ^ Vezi de exemplu Codex Sinaiticus.
  17. ^ a b Bart D. Ehrman (2005:63-65) Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins Publishers, New York.
  18. ^ Deuteronom 22:22.
  19. ^ Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 9.
  20. ^ John 7:52-8:11 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and many other ancient witnesses do not have John 7:53—8:11. A few manuscripts include these verses, wholly or in part, after John 7:36, John 21:25, Luke 21:38 or Luke 24:53.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.

Legături externe[modificare | modificare sursă]