Iuda Iscarioteanul

Sărutul lui Iuda, de Giotto di Bondone

Iuda Iscariotul sau Iuda Iscarioteanul a fost conform evangheliilor din Noul Testament unul din cei doisprezece apostoli aleși de Isus să domnească peste triburile lui Israel în Împărăția lui Dumnezeu (Matei 19:28). Numele de „Iscariot” (Ioan 6:71) ar indica fie proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km sud-est de Hebron), fie apartenența sa la grupul revoluționar al sicariilor. L-a trădat pe Isus pentru 30 monede de argint.

După răstignirea lui Isus, regretând fapta, a aruncat cele 30 monede în incinta Templului lui Irod din Ierusalim (Matei 27:5), după care s-ar fi spânzurat de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda” (lat. „Cercis siliquastrum”). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumpărat cu acei bani hotarul de pământ „Hakeldama”, folosit ca cimitir pentru străinii decedați in Ierusalim (terenul ar fi fost situat la sud de Valea Hinnom și de vechea cetate a Ierusalimului). Afirmațiile Evangheliei după Matei sunt contrazise în Faptele Apostolilor 1:18, conform cărora Iuda a căzut și s-a rupt în două, terenul fiind cumpărat de Iuda însuși, nu de preoți.

El este personajul central al Evangheliei după Iuda, care conform lui Bart Ehrman nu este Evanghelia după Iuda, ci Evanghelia despre Iuda, adică vestea cea bună despre Iuda.

Conform acestei evanghelii Iuda a fost discipolul care a înțeles cine este de fapt Isus, fiind discipolul preferat de El (Iuda nefiind ca cei doisprezece, care erau plini de toate imoralitățile), și a făcut voia lui Isus dându-l pe mâna autorităților care i-au ucis trupul, eliberându-l astfel pentru a se întoarce în Împărăția lui Barbelo (Mama Divină).

Conform evangheliei, nu moartea lui Isus ne mântuiește, ci cunoașterea secretă comunicată de Isus lui Iuda.

Vezi și

• Apostolii