Politeism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Politeism este un termen care provine din limba greacă (πολυθεός , format din πολύς "mulţi" şi θεός "zeu") însemnând "mulţi zei" sau "mulţi dumnezei". Sunt considerate politeiste acele religii care nu sunt monoteiste.

Termenul "politeism" s-a născut în lumea iudeo-creştina, fiind folosit pentru prima oara de Filon din Alexandria, pentru a descrie religia grecilor în comparaţie cu cea iudeo-creştină. O dată cu raspândirea creştinismului în bazinul mediteranean şi în Europa, non-creştinii şi non-iudeii erau incluşi în termenul "neamuri", termen folosit la început de către iudei pentru a-i desemna pe non-iudei. Jean Bodin relansează în anul 1580 folosirea termenului.

Unii politeişti susţin că zeii sau dumnezeii sunt fiinţe distincte şi separate, dar se poate crede într-un principiu unficator, aici fiind inclus acel principiu "unul" al platoniştilor. Alţi politeişti consideră multitudinea divinităţilor lor ca fiind o reprezentare a unei mai mari unităţi divine; nu un dumnezeu personal, ca in religiile monoteiste, ci o realitate pluralistă a divinului.

Religiile politeiste nu îşi pun problema originii lumii şi a creaţiei; lumea, în cea mai mare parte a ei, este eternă, avandu-şi, probabil, originea într-un haos primordial, prin intervenţia mai mult sau mai puţin evidentă a zeilor ea ajungând să arate aşa cum este astăzi.

Între religiile politeiste de astăzi este inclus şintoismul, dar şi unele religii neopăgâne şi afroamericane. Budismul şi hinduismul sunt politeiste în măsura în care practicanţii lor apelează la sisteme filozofico-teologice care să îndreptăţească această includere. Catolicismul şi ortodoxia sunt considerate de unii din afara lor ca fiind cel puţin apropriate de politeism, datorită doctrinei trinitariene şi a cultului sfinţilor.