Credință

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru o localitate vedeți Credința, Constanța.
Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase


Credința reprezintă convingerea existenței unuia sau a mai multor zei, în funcție de religia la care se referă. Utilizarea informală a credinței este destul de răspândită, incluzând încrederea sau credința fără dovezi. Anumiți critici au argumentat că aceasta se opune rațiunii.

Credința poate fi o atitudine dinamică, conceptuală, religioasă sau afectivă, în raport cu un ansamblu de obiecte, situații sau persoane, trecute, prezente, sau viitoare. În sens rațional 'a crede' înseamnă a face o estimare de probabilitate sau plauzibilitate a realizării sau nerealizării unui eveniment determinat.

Credința conceptuală sau intelectivă, definește relația individului cu un obiect, o proprietate, un fenomen natural sau social care posedă o anume însemnătate pentru cel care crede sau nu în posibilitatea apariției lui și îl angajează în argumentarea, realizarea sau împiedecarea apariției și desfășurării evenimentului. În sens afectiv a crede înseamnă a dori cu intensitate, a dori și spera implicat emotiv, ca ceva să se întâmple sau să nu se întâmple. Credința afectivă determină o intensă legătură sufletească și declanșarea de acțiuni orientate spre declanșarea sau evitarea desfășurării situației dorite sau respinse.

Credința ca atitudine religioasă este mai complicat de surprins conceptual.

Credința religioasă vizează convingerea în existența unei supra persoane sau puteri conștiente capabilă să facă atât universul cât și omul cu toate calitățile și limitele primite.

Uneori credința religioasă poate fi caracterizată ca un subtil amestec de încredere și așteptare rațională și afectivă, legată de o persoană cu calități deosebite, un obiect cu caracter sacru sau un eveniment sacru.

Partea rațională a credinței religioase exprima convingerea credinciosului în posibilitatea existenței sau apariției unui obiect, acțiune, individ sau însușire umană, depășind posibilitățile omului mediu, dar explicabile cu ajutorul cunoașterii științifice.

Partea am spune mistică a credinței declară ca posibile sau petrecute, acțiuni sau calități naturale ori umane considerate stranii, care nu se pot explica prin legile naturale cunoscute.

O asemenea credință într-o putere supra umană afirmă capacitatea unor oameni de a vindeca suferințe sau boli cu un singur cuvânt, sau o stare sufletească generoasă, încărcată de profundă compasiune sau milă. Credința religioasă a fost și este un factor social și etic extrem de important, ea a avut și încă are un rol major în formarea morală a personalității, în îndemnarea individului și colectivității să adere la un ansamblu de acțiuni și valori și acțiuni care să ducă la respectarea de către fiecare a celorlalți în aceeași măsură în care se respectă pe sine.

Credința în religiile importante[modificare | modificare sursă]

Bahá'í[modificare | modificare sursă]

In religia Bahá'í credința este acceptarea autorității divine ale Manifestărilor Zeului. In viziunea acesteia, credința și rațiunea sunt amndouă necesare pentru creșterea spirituala. Credința nu se bazeaza doar pe obediență ci și pe întelegerea învățăturilor divine.

Budism[modificare | modificare sursă]

În timp ce credința in Budism nu implică "credință oarbă", Budismul cere totuși un grad de credință, in principal in ceea ce priveste elevarea spirituala a lui Gautama Buddha. Credința in Budism se bazează pe înțelegerea că Buddah era o ființă Trează, pe rolul lui de învățător, pe adevărul învătăturilor lui spirituale (Dharma) și pe comunitatea celor care îl urmează (Sangha). Credința în Budism poate fi rezumată la credința în Cele Trei Pietre Prețioase: Buddha, Dharma și Sangha. Scopul acesteia este iluminarea spirituală și intrarea in Nirvana. Învățăturile lui Buddah includ si Kalama Sutra, ce cere discipolilor să investigheze ce au invățat și să trăiască după ce au învățat și nu să creada în ceva doar pentru că acest lucru a fost predat.

Creștinism[modificare | modificare sursă]

Triumph of Faith over Idolatry by Jean-Baptiste Théodon (1646–1713)

Esența credinței creștine se bazează pe viața și învățătura lui Iisus Hristos. Creștinismul se identifică prin credință și prin obiectul acestei credințe. Credința creștinilor nu este una pasivă, ci se manifestă printr-o viață activă dusă după exemplul dat de Iisus, și pe creștin, aceasta îl transformă, ajutându-l să învețe mai multe despre Dumnezeu. Filozofia, datorită caracterului ei rațional, nu putea decât să intre în conflict cu creștinismul, o religie în care adevărurile sunt revelate și impuse dogmatic. Deși există incontestabil o influență reciprocă între filozofia greacă și ideile religioase ale evreilor, părțile au intrat în conflict, și invectivele de-o parte și alta n-au lipsit deloc. Când au căpătat putere și număr, creștinii au lichidat filozofia pe care o percepeau ca fiind păgână, închizând școlile de filozofie, hărțuind sau omorând filozofii vremii. Logica și rațiunea nu este însă nici păgână, nici creștină. În consecință, la un moment dat, o parte dintre creștini (anume creștinătatea occidentală) a redescoperit filozofia și rațiunea "păgână" prin contactul cu civilizația arabă. Europenii practic își găseau astfel rădăcinile culturale istorice, grecești și romane, cursul luat de evenimente din acest moment ducând la o scădere treptată a forței religiei, inițial filozofia eliberându-se de sub tutela religiei, ulterior apărând și știința (în sens modern al termenului), fapt care însă n-a dus la dispariția conflictelor cu creștinismul.

Islam[modificare | modificare sursă]

View of the prayer hall of the Great Mosque of Kairouan (also called the Mosque of Uqba) considered as the oldest place of worship in the Western Islamic World,[1] it is located in the city of Kairouan in Tunisia. Prayer is one of the five pillars of the Islamic faith.

În Islam, credința (iman) reprezintă supunerea totală în fața voinței lui Allah.

Imanul are două aspecte principale:

  • Recunoașterea exisnteței unui singur Creator căruia i se datorează supunerea. Potrivit dogmei islamice, acesta este un instinct al sufletului uman. Acest instinct este predat de către părinți sau tutori.
  • Acceptarea existenței dinvinității și a poruncilor acesteia pentru modul în care trebuie să-și trăiască viața. Coranul este perceput ca transcrierea poruncilor divine ale lui Allah de către profetul Muhammad. Se consideră că acestea sunt completările revelațiilor trecute pe care Allah le-a trimis prin alți profeți.

Iudaism[modificare | modificare sursă]

În Iudaism se pune accentul mai mult pe practicarea ritualurilor religioase decăt pe conceptul de credință.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]