Duhul Sfânt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în aprilie 2009

Acest articol este parte a seriei Creştinism.

Sfânta Treime Dumnezeu Iisus Hristos Duhul Sfânt Biblia Personaje biblice Biserici creştine Ortodoxism Catolicism Protestantism Biserici netrinitariene Mărturisiri de credinţă (crezuri) Simbolul apostolic Simbolul niceno-constantinopolitan Simbolul atanasian Simboluri Cruce Monograma lui Isus Hristos Peştele Păstorul Pomul vieţii Viţa de vie Sinaxar Sfinţi Apostoli Sfinţi în Biserica Catolică Sfinţi în Biserica Ortodoxă

Duhul Sfânt (la ortodocşi) sau Spiritul Sfânt (la greco-catolici), este în creştinism, a treia Persoană din Sfânta Treime.

Învăţătura ortodoxa mărturiseşte ca Dumnezeu Cel Unul în Fiinţă este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale şi consubstanţiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însuşirile Lor personale. Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat învăţătura despre Duhul Sfânt precum urmează: „Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreuna cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci” (articolul 8 din Simbolul Credinţei).

În rugăciuni, Duhul Sfânt e numit „Împărat ceresc” pe temeiul însuşirilor Lui comune cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. Este numit şi „Mângâietorul”, deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care Se va înălţa la cer, spre a rămâne cu Apostolii în veac. Mai este numit şi „Duhul adevărului”, pentru ca El va mărturisi despre dumnezeirea Fiului, cum spune troparul Botezului: „Şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului”.

Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor, este şi puterea sfinţitoare, de viaţă făcătoare şi unificatoare în Biserică. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste Apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe cruce. El rămâne permanent prezent şi activ în Biserică şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este „Duhul lui Hristos” şi prin El Hristos este prezent în Biserică pâna la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul divin.

În Vechiul Testament, Duhul Sfânt este Cel Care pregăteşte trimiterea şi venirea „în trup” a Fiului lui Dumnezeu, In Noul Testament El ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria” (Mt 1: 18, 20), coboară peste umanitatea lui Iisus la Botezul Său în Iordan şi conlucrează apoi cu El în toate actele Sale mântuitoare. Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la Cincizecime sa-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare lui Hristos în noi.