Asceză

Asceza (din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinență de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări.

Opusul ascezei este libertinajul.

Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceză colectivă fiind ramadanul în religia islamică.

Tipuri

1. a propriului corp
   1. asceză alimentară
   2. asceză sexuală sau celibat
   3. neglijarea igienică individuală (nespălare etc.)
   4. desconsiderarea nevoilor naturale (somn, căldură etc.)
2. a temeliilor vieții externe (renunțarea la proprietate)
3. a personalității proprii (consacrarea proprie într-o comunitate sau/și unei ființe superioare, de ex. dumnezeu).
   1. renunțare la comunicare (tăcere)
   2. izolare (clauzură)
   3. apatrie (pribegie, predicatorie ambulantă, călugărie cerșetoare)
   4. constrângere (supunere, renunțarea la mobilitate)

Bibliografie

• Valantasis, Richard. The Making of the Self: Ancient and Modern Asceticism. James Clarke & Co (2008) ISBN 978-0-227-17281-0.[1]
• Jan Bergman, Ludwig Markert, Johann Maier, Jean Gribomont u. a.: Art. Askese (I. Einleitende religionsgeschichtliche Bemerkungen, II. Altes Testament, III. Judentum, IV. Neues Testament und Alte Kirche, V. Keltische und irische Askese, VI. Mittelalter, VII. Luther, VIII. Die neuere katholische Diskussion, IX. Praktisch-theologisch). In: Theologische Realenzyklopädie 4 (1979), S. 195–259 (umfassend mit weiterer Literatur)
• Maria-Elisabeth Brunert: Das Ideal der Wüstenaskese und seine Rezeption in Gallien bis zum Ende des 6. Jahrhunderts. Aschendorff: Münster 1994, ISBN 3-402-03977-X
• Axel Michaels: Die Kunst des einfachen Lebens. Eine Kulturgeschichte der Askese. Beck, München 2004, ISBN 3-406-51107-4
• Peter Sloterdijk: Weltfremdheit. Frankfurt am Main 1993, ISBN 3-518-11781-5